Despre dragoste, cu Parintele Pantelimon, de la Manastirea Oasa

"Fara Dumnezeu, orice iubire moare"

- Timisorean la origine, absolvent al Facultatii de Arte Plastice a Universitatii de Vest, in prezent e calugar si preot la Manastirea Oasa, unde picteaza si minunate icoane, pline de aur si har. Dar aurul cu adevarat pretios al tanarului parinte e inaltimea sa duhovniceasca deosebita, care transpare si in textul pe care il publicam. Un indreptar de viata si de iubire adevarata -

"Iubirea e fundamentul fiintei noastre"

- Drumul spre Oasa e batut de sute de tineri care vin sa se spovedeasca. Simtiti, oare, prin destainuirile lor, ca ceva s-a schimbat in felul in care se raporteaza la dragoste?

- As spune ca noi, monahii, cunoastem mult mai bine lumea decat se cunoaste ea insasi, pentru ca noi n-o vedem din exterior, ci din interior. In sensul acesta, parerea mea este ca tinerii de azi au mare potential sufletesc, dar le lipsesc punctele cardinale. Cel mai adesea ei nu stiu cu adevarat ce e iubirea. O confunda cu indragostirea. Si nici nu stiu sa o traiasca. Vad filme si traiesc dupa clisee. Viseaza toti o iubire mare, ca-n filme. O iubire data de-a gata, cu un partener fara cusur, care sa-i inteleaga orice ar fi. Si nu pricep de ce lor nu li se intampla la fel. Dar iubirile astea din carti si filme sunt utopice, nu se verifica real. Ceea ce se simte insa la toti cei care vin sa se spovedeasca este o cautare neobosita, nevoia de a trai o iubire profunda, perfecta. Foamea asta de iubire exista in toti. Citeşte în continuare »

Apocalipsa modernă

Pentru un sociolog al religiilor este foarte clar faptul că orice frământare socială, politică, economică sau, pe scurt, o schimbare de paradigmă, aduce cu ea şi o explozie de ideologii periferice în sfera religiosului, mai ales acum, în plină globalizare, când nu mai există „probleme locale, punctuale, ci chestiuni universale, de interes internaţional”. Iar una dintre temele ce revine obsesiv pe diferite canale mediatice este şi „sfârşitul lumii”. Fără a lua în considerare numeroasele producţii hollywood-iene de acest gen, cu încasări remarcabile în „box-office-uri”, mă refer aici doar la emisiuni de genul „Dezastre” (Discovery Chanel) sau „Biblia secretă” (National Geografic Channel-NGC) şi altele de acelaşi tip, programe încărcate de ideologie (altfel spus, o depăşire a competenţelor) şi motivate doar de aspectul comercial şi mai puţin de abordările cu adevărat obiective, ştiinţifice.

Biserica azi - Pe urmele Sfintilor imparati Constantin si Elena

Dorul…

Dorul este un sentiment greu de definit. El nu e numai gândirea cu plăcere la fiinţa iubită, dar depărtată; nu e numai simţirea unei necesităţi de a fi cu ea; nu e nici numai transfigurarea chipului ei, datorită distanţei şi trebuinţei de ea. Ci în dor e prezentă într-un fel propriu şi într-un grad foarte

intens o duioşie, un sentiment indescriptibil, în care inima se topeşte de dragul fiinţei iubite.

Dorul e apropiat de tandreţe, dar are un caracter mai spiritual decât aceasta. În dor, omul este cu totul la cel pe care-l iubeşte. Este cu înţelegerea adâncă în acela, dar, în acelaşi timp, în dor se cunoaşte omul pe sine însuşi, cum nu se cunoaşte în afara dorului.

Evanghelia Duminicii a III-a după Paşti (a Mironosiţelor)

Marcu 15, 43-47

43. Venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus.

44. Iar Pilat s-a mirat că a şi murit şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de mult.

45. Şi aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosif trupul.

46. Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă, şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului.

47. Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus.

Dintre marile virtuţi care au împodobit viaţa sfintelor femei mironosiţe cele mai alese au fost râvna lor sfântă pentru Hristos, evlavia şi bărbăţia de suflet. Câtă pază şi întărire au pus iudeii şi Pilat peste mormântul lui Hristos Mântuitorul nostru ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea şi să-L fure! Piatră mare au răsturnat peste mormântul Domnului, cu peceţi au sigilat piatra, ostaşi tari şi înarmaţi au pus de strajă. Însă toate acestea nu le-au speriat şi înfricoşat pe sfintele femei mironosiţe. Râvna lor cea mare, sfânta evlavie şi bărbăţia lor de suflet au trecut peste toate întăriturile iudeilor, nebăgând seamă de toată paza mormântului. Un cuget şi un gând stăpânea mintea şi inima lor: să slujească cu toată credinţa şi evlavia la înmormântarea Preascumpului Mântuitor.

Predica la Duminica Tomei ( Despre indoiala in credinta )

Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut (Ioan 20, 29)

Hristos a inviat !

Iubiti credinciosi,

In prima zi a Sfintelor Pasti, seara, ne spune Sfintul Apostol si Evanghelist Ioan, S-a aratat Iisus Hristos inviat ucenicilor Sai, ascunsi de frica iudeilor, intr-o camera incuiata din Ierusalim si le-a spus: Pace voua! Dupa ce i-a linistit, ca erau tulburati si cuprinsi de frica si i-a incredintat de Invierea Sa din morti, aratindu-le miinile si coasta strapunse de cuie si sulita pe cruce, le-a adaugat: Precum M-a trimis pe Mine Tatal, asa va trimit si Eu pe voi (Ioan 20, 21). Prin aceste cuvinte Domnul a trimis pe Apostoli la propovaduire, avind misiunea sa vesteasca Evanghelia mintuirii la toate neamurile pamintului.

Dar pentru a-i intari cu putere de sus la aceasta misiune dumnezeiasca de innoire a lumii, Mintuitorul a suflat asupra lor Duh Sfint, si le-a dat putere sa ierte pacatele oamenilor, zicind: Luati Duh Sfint! Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine vor fi tinute (Ioan 20, 22-23). Nimeni nu poate propovadui pe Hristos daca nu este trimis de Dumnezeu si daca nu este intarit si sfintit de harul Duhului Sfint. Aflaţi mai multe »

Părintele Teofil Părăian: „Oare iubesc destul?”

Am fost foarte impresionat de răspunsul unui copil de la casa de copii care a fost întrebat „Cine te iubeşte pe tine?” Şi a zis: „Nu mă iubeşte nimeni”. Noi nu suntem în situaţia de a nu fi iubiţi de nimeni, dar trebuie să ne punem o întrebare firească, acum, în post, pentru cei care vor să se îmbunătăţească. Dacă pe noi ne iubesc alţii şi noi iubim pe alţii, suntem gata să-i iubim şi pe aceia pe care nu-i iubeşte nimeni sau pe cei care, dacă i-am întreba „Cine te iubeşte?”, am afla că nu-i iubeşte nimeni? Cuprindem noi în iubirea noastră pe oamenii de lângă noi, pe cei care au trebuinţă de iubirea noastră?

Pastorala de Paşti a PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi, Iubiţi credincioşi şi credincioase, Taina Învierii Domnului este nedespărţită de Taina Crucii Sale, deoarece Hristos Cel Înviat din morţi este Hristos Cel Răstignit.

Crucea Mântuitorului Hristos este semnul iubirii Sale atotputernice şi smerite, făcătoare de viaţă şi dătătoare de bucurie. În Sfânta Cruce este ascunsă puterea Învierii, iar lumina Învierii este slava Sfintei Cruci. Astfel, Sfânta Cruce nu este doar semn al jertfei şi al morţii, ci şi semn al Învierii şi al biruinţei.

Învierea Domnului nostru Iisus Hristos este biruinţa iubirii Lui smerite asupra păcatului, iadului şi morţii. Învierea lui Hristos este ridicarea omului cel muritor, din cauza păcatului, la starea de făptură veşnic vie, creată după chipul lui Dumnezeu Cel veşnic viu (cf. Facerea 1, 26), pentru a se împărtăşi veşnic din iubirea divină a Preasfintei Treimi.

Pe cruce

Iisus murea pe cruce. Sub arsita grozava
Palea curata-i frunte ce-o sangerase spinii
Pe stancile Golgotei tot cerul Palestinii
Parea ca varsa lava.

Si chiar in clipa mortii hulira carturarii
Cu fierea otelita il adapau strajerii...
Radea cu hohot gloata cu spasmele durerii
Si-l ocarau talharii.

Zdrobita, la picioare-i zacea plangand Maria
Si-adanc zbucnea blestemul din inima-i de mama
Alaturi Magdalena, in lunga ei marama,
Tipa vazand urgia.

Departe ucenicii priveau fara putere...
N-aveau decat sa fuga in lumea cea pribeaga
Cu el se naruise nadejdea lor intreaga
Si fara mangaiere.

Tarziu, porni multimea in palcuri spre cetate
Pe drumurile-nguste cu lespezi pardosite
Trecura fariseii cu fetele smerite
Si barbile-argintate.

Maslini fara de frunze dormeau mocnind pe coaste
In vale, ca-ntr-o pacla, dormea Ierusalimul,
Pe cruce somnul mortii dormea de-acum sublimul
Iisus, vegheat de oaste.

de Vasile Voiculescu

Cuvânt pastoral la Învierea Domnului 2013 - Hristos este Iubirea care se Dăruieşte!

† TIMOTEI

Prin harul lui Dumnezeu,

Episcop al Spaniei şi Portugaliei

Cuvânt pastoral la Învierea Domnului 2013

Hristos este Iubirea care se Dăruieşte!

Către tot clerul şi poporul dreptslăvitor din Episcopia Spaniei şi Portugaliei

Har, milă şi pace de la Hristos Domnul nostru,

iar de la noi părinteşti binecuvântări!

„Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? / Necazul, sau strâmtorarea sau prigoana, sau foametea, / sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? (...) / Nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, /nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălţimea, / nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi / de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru”.

(Romani 8, 35; 8, 38-39).  Aflați mai multe

Programul slujbelor în ultimele zile din Săptămâna Patimilor și SLUJBA ÎNVIERII

Joi - la ora 9:00 Liturghia Sf. Vasile cel Mare unită cu Vecernia (Taina Spovedaniei)

      - la ora 20:00 Denia celor 12 Evanghelii (Taina Spovedaniei)

Vineri - ora 9, Slujba Ceasurior, Vecernia (scoaterea Sf Epitaf ),

la ora 20:00 Denia Prohodului Domnului nostru Iisus Hristos

Sâmbătă - la ora 09:30 Liturghia Sf. Vasile cel Mare

                  - la ora 23:00 "Veniți de luați Lumină!" Slujba Învierii la Biserica din Plaza Iglesia din Parla, ( lângă Cofetăria românească ).

Sfantul Ioan Gura de Aur - Cuvant la Sfanta si Marea Joi

Despre vânzarea săvârşită de Iuda

Timpul de faţă ne aduce aminte a vorbi de grozava crimă a celui ce a vândut pe Hristos Domnul, în ziua de astăzi Iisus fu predat de ucenicul Său în mâinile iudeilor, însă voi, care auziţi aceasta, nu vă tânguiţi pentru Iisus cel vândut, ci mai vârtos tânguiţi şi jeliţi pe Iuda, vânzătorul Său. Căci Iisus, prin aceea că a fost vândut, a mântuit lumea, pe când Iuda, prin vânzarea sa, şi-a aruncat sufletul în pierzanie. Iisus cel vândut şade acum de-a dreapta Tatălui, în veci; iară Iuda vânzătorul îşi are locul în iad şi suferă pedeapsă veşnică şi nesfârşită. Aşadar, el trebuie tânguit, precum însuşi Hristos, când s-a uitat la Iuda, s-a tânguit şi s-a plâns. „Căutând la el, s-a turburat cu duhul şi a zis: Unul dintre voi Mă va vinde” (In. 13, 21). Pentru ce însă s-a tulburat El ? ( aflați mai multe )

Iată Săptămâna Mare

Iată Săptămâna Mare, haideţi să ne-mbrăţişăm,

haideţi să lăsăm dreptatea care credem c-o avem, 
haideţi să luăm iubirea ce se pare c-am uitat, 
haideţi să ne dăm iertarea cu sărut adevărat. 

Trebuia de mult să ţinem seama de Cuvântul spus, 
să vedem Ispititorul cum l-a biruit Iisus, 
să-nţelegem că ispita cea mai grea e cea din rai 
şi că cel mai greu te lepezi de dreptatea care-o ai. 

Este Săptămâna Mare, iată, este Sfântul Post, 
haideţi în genunchi cu toţii, să uităm de tot ce-a fost, 
să ne-ntindem mâna păcii şi sărutul iubitor, 
să iertăm, pentru-Nviere, toţi şi toate tuturor. 

Vine Marea Înviere, Vine Paştele – Hristos, 
să-L întâmpinăm cu suflet primenit şi credincios, 
să ne înnoim fiinţa din străfunduri şi deplin, 
să intrăm în Sărbătoare oameni noi, cu chip divin... 

de Traian Dorz

Prima predică în Duminica Floriilor

Bucură-te foarte, fiica Sionului, propovăduieşte, fiica Ierusalimului: iată, împăratul tău vine la tine drept şi însuşi mântuitor, blând şi călare pe asin şi pe mânz tânăr“ (Zah. 9, 9).

Dumnezeiescul Proroc a prevestit mai bine de patru sute de ani înainte acea întâmplare pe care noi o pomenim şi o prăznuim astăzi. Domnul nostru Iisus Hristos, terminându-şi propovăduirea pe pământ, a intrat sărbătoreşte în împărăteasca cetate a Ierusalimului, în cetatea închinării la Dumnezeul Cel adevărat, în cetatea care era a lui Dumnezeu mai mult decât orice cetate.

Sfantul Mucenic Gheorghe

Biserica Ortodoxă propune în sinaxarul zile pe Sfântul Gheorghe. Este o sărbătoare îndrăgită de români poate şi datorită multor bărbaţi ce-i poartă numele.

Istoric vorbind, cel care avea să devină mai târziu Sfântul Gheorhe a fost un capadocian ce a făcut parte din armata lui Diocleţian. Când împăratul a început să prigonească pe creştini, Gheorghe şi-a declarat public convingerile. El era un creştin ardent şi gata pentru orice sacrificiu. Deşi istoriografia este extrem de săracă în ce-l priveşte, circulă o grămadă de minuni şi evenimente supraomeneşti pee care le-ar fi trăit. Un preot din secolul V a spus: Numele Sfântului Gheorghe este onorat de credincioşii de pretutindeni, dar adevăratele sale fapte sunt ştiute numai de Dumnezeu.

La Duminica a cincea din Postul Mare – Sfantul Teofan Zavoratul

Acum e proslavita Sfânta Maria Egipteanca, dintre marile pacatoase o mare dreapta.

Asadar, bucurati-va, pacatosilor! Va e deschisa nu numai usa pocaintei, ci si camara slavei! Uitati-va ce era Maria si ce a ajuns, si însufletiti-va spre a alerga cu barbatie pe calea ei.

Domnul a chemat-o, ea s-a sculat si a mers – si mergând, nu s-a mai întors sa priveasca înapoi. Si pe noi toti ne cheama acum Domnul – si cine n-a raspuns la aceasta milostiva chemare a Lui ? Aproape toti s-au pregatit pentru primirea sfintelor Taine, s-au spovedit si s-au împartasit, adica au raspuns chemarii si s-au sculat. Deci, sa mergem acum neabatut si pe calea pe care a mers Maria, ca sa ajungem si acolo unde a ajuns ea în cele din urma.

Sfânta Maria, pocaindu-se, a lasat tot si, trecând Iordanul, petrecând acolo în pustie vietuire cumplit de aspra, s-a curatit de patimi si s-a mântuit. Iata pilda! Pregatiti-va sa-i urmati.

Evangheliile Sfântului Maslu sunt trepte şi căi spre vindecare

Sfânta Taină a ungerii bolnavilor cu untdelemn sfinţit, însoţită de rugăciunile preoţilor, dăruieşte vindecarea sufletească şi trupească. Raţiunea acestei taine eclesiale este prezenţa păcatului şi a bolii în lume, ca efecte ale căderii şi ale morţii interioare a umanităţii. Creştinul botezat este curăţit de boala păcatului strămoşesc, dar efectele acestuia, însoţite de propriile păcate sau de păcatele neamului lui, se manifestă în lume prin durere, suferinţă şi moarte.

Taina Maslului este puterea cerească revărsată peste trupurile şi sufletele credincioşilor, ca proorocie şi prezenţă ascunsă (în Taină) a Duhului învierii în inima Bisericii. Untdelemnul este elementul văzut şi profetic (se ştiu proprietăţile sale vindecătoare) prin care Duhul Sfânt dăruieşte harul vindecării tuturor celor ce se ung din acesta prin rugăciunea Bisericii. El devine „untdelemnul îndurării lui Hristos“. În această rugăciune a întregii Biserici sunt antrenate toate soboarele de sfinţi ai lui Dumnezeu care sunt chemaţi în ajutor pentru vindecarea celui în suferinţă. Aflaţi mai multe »

Indrumar pentru a 4-a saptamana a Postului Mare: Ceea ce se afla in inima se varsa si se prelinge pe buze

„Din inima ies ganduri rele, ucideri, preacurvii, curvii, furtisaguri, marturii mincinoase, hule. Acestea sant care spurca pre om.” (Mat. 15:19)

1. Aceste cuvinte le-a spus Domnul tau, fiule. Acestea Le-a spus Evreilor necrestinati a caror inima, din pricina pacatului stramosesc si pacatului lor, se preschimbase in izvor nu al vietii, ci al mortii si a toata putreziciunea.

2. Inima este un izvor, iar gura este un rau. Iar ca asa stau lucrurile da marturie Atoatestiitorul, Care in trup a umblat pe pamant, cu aceste cuvinte: Din prisosinta inimii graieste gura. (Mat. 12:34) Asadar, limba noastra este vestitorul inimii noastre. Ce cuvinte sant in inima, aceleasi cuvinte-s si pe limba; si ce uraciune e in inima, aceeasi uraciune-i si pe limba. Ceea ce se afla in inima se varsa si se prelinge pe buze.

Omilie a Mitropolitului Augustin de Florina la duminica a III-a din Postul Mare - (a Închinării Crucii)

(Evrei 4, 14 – 5, 6)

TRONUL HARULUI „Să ne apropiem, deci, cu încredere de tronul harului, ca să luăm milă şi să aflăm har, spre ajutor, la timp potrivit”.

Iubiţilor, în Apostolul Duminicii de astăzi, ( de mâine ) care se numeşte Duminica Închinării Crucii, Apostolul Pavel vorbeşte despre un tron. Îl numeşte tronul harului şi ne cheamă să alergăm la acest tron. Dar ce este acest tron al harului şi cine stă pe el?

Tronul harului! Toţi ştim ce înseamnă tron. Tron se numeşte scaunul oficial unde stă şi de unde îşi îndeplineşte îndatoririle sale un domnitor. Există diferite tronuri. În principal însă, tron se numeşte scaunul oficial, pe care stau cu toată măreţia lor împăraţii şi regii. Istoria spune că pe tronurile împărăteşti au şezut împăraţi şi regi aspri şi inumani, care insuflau frică şi groază.

Film artistic: OSTROV (subtitrat in limba romana)