Caravana Culturii Române - România din Diaspora în Parla

Caravana Culturii Române - România din Diaspora a fost primită în Parla, sâmbătă 28 septembrie 2013 începând cu ora 18:00.  Atmosfera a fost într-adevar deosebită. Prima parte a programului s-a desfășurat în Parohia Sfânta Anastasia Romana din PARLA, Calle Sancha Barca, Nr. 1. unde preotul paroh Vasile Eugen Barz a fost o gazdă deosebită.

Sala din incinta bisericii s-a dovedit a fi neîncăpătoare pentru zecile de români care au dorit să participe la acest eveniment la care protagoniști au fost poeții Marius Gârniță, Marin Dumitrescu, Gelu Vlașin și nu în ultimul rând preotul Vasile Eugen Barz care nu întâmplător scrie și poezii suficient de interesante și de postmoderne încât să incite la o atentă lectură.

CE NE ÎMPIEDICĂ SĂ IUBIM?

„Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea; Şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei. Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii acelaşi lucru fac. Şi dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai. Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi. Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv.“ (Luca 6, 31-36)

Ce vorbe uimitor de simple! Ele sunt atât de simple, atât de fireşti, încât atunci când omul aude pentru întâia oară că trebuie să se poarte astfel, se simte chiar stingherit. “Cum de nu m-am gândit singur la asta până acum?” – se întreabă el. Dar tot ce este mare este simplu. Toată învăţătura lui Hristos e neasemuit de simplă. Ea este îndreptată către oamenii cu inimi simple; au primit-o cei mai simpli pescari din Galileea, care au devenit luminători ai întregii lumi.

Socializare virtuală

Rețeaua www poate fi deopotrivă folositoare, chiar capitală în anumite domenii de activitate, sau distructivă pentru cei care creează o dependență față de acest instrument pentru cunoaștere și comunicare, ce conține, printre altele, și materiale extrem de nocive din punct de vedere ideologic, moral sau chiar fizic.

De la început, trebuie precizat că Internetul nu trebuie demonizat. Privit ca instrument și nu scop în sine, nu are atribute morale, deci nu poate fi condamnat. Rețeaua a fost construită inițial ca un „potențializator” al relațiilor sociale. Este limpede faptul că, în societatea noastră, timpul pentru relații față către față este foarte limitat, iar posibilitatea de a cunoaște noi persoane este restrânsă semnificativ. Pe de altă parte, trecerea de la mediul rural, familiar, la modul de viață urban, într-o scurtă perioadă de timp, raportat la scara evoluției sociale, a produs dezechilibre majore.

Paradoxal, rețele de socializare precum Facebook, Twitter etc. pot ajuta persoanele pe care psihologia îi caracterizează ca fiind cu deficiențe de comunicare sau de relaționare. De ce? Aflaţi mai multe »

Despre Dor şi Cântec -Părintele Dumitru Stăniloae

Există trei elemente reprezentative pentru spiritualitatea românească, fără echivalenţă în cultura altor popoare: colinda, doina şi dorul. 

   Dorul este un sentiment greu de definit. El nu e numai gândirea cu plăcere la fiinţa iubită, dar depărtată; nu e numai simţirea unei necesităţi de a fi cu ea; nu e nici numai transfigurarea chipului ei, datorită distanţei şi trebuinţei de ea. Ci în dor e prezentă într-un fel propriu şi în grad foarte intens o duioşie, un sentiment indescriptibil, în care inima se topeşte de dragul fiinţei iubite. 

   Dorul e apropiat de tandreţe, dar are un caracter mai spiritual decât aceasta. 

   Dorul e duioşia distanţei, frânată de meditaţie. 

   Dorul e mărturia comuniunii adânci, duioase şi lucide, în care trăieşte poporul român. 

Caravana Culturii Române în Spania - România din Diaspora poposește duminică 29 septembrie în Parla începând cu ora 19:00 la Parohia „Sfânta Mare Muceniță Anastasia Romana"

Predica a Pr. Teofil Paraian - Pescuirea minunata

Predică Pr.Prot. Eugen Barz - Pescuirea minunată

Predica rostită în duminica a XVIII-a după Rusalii (Pescuirea minunată - duminică, 25 septembrie 2011) la Biserica "Sfinţii Imparaţi Constantin şi Elena" din Atlanta, GA, fiind invitat la sfinţirea Casei Parohiale, alaturi de Prea Sfiintia Sa, Parintele Episcop IRINEU si preacucernicul Părinte Protopop Dumitru Păun, preot paroh de la Biserica "Sfântul Apostol Andrei", Washington, DC.

Dacă ai smerenia, atunci ea te învaţă ce ai de făcut

Sfinţii nu aveau o smerenie ostentativă, aşa cum fac unii dintre noi şi mai ales dintre călugări, care tot timpul se prezintă ca păcătoşi, că sunt păcătos, că sunt nevrednic. Nu în sensul acesta. Au avut în conştiinţa lor gândul că ei sunt datori lui Dumnezeu. Nu au avut niciodată gândul că Dumnezeu le este dator lor, ci gândul că ei sunt datori lui Dumnezeu.

De multe ori avem, cum zicea Părintele Arsenie, „mintea care discută cu Dumnezeu în loc să se supună fără discuţie”. Dacă am avea mintea care se supune lui Dumnezeu am avea smerenie în gânduri şi am fi ridicaţi din robia cugetului, că nu ne-ar mai lăsa Dumnezeu la mintea noastră, ca să ne lovim de noi înşine şi de nepăsarea noastră şi de neştiinţa noastră şi de răutatea noastră.

Biblia in istorie - Inaltarea Sfintei Cruci

Predica la Praznicul Inaltarii Sfintei Cruci

Din “Predici la Sărbătorile de peste an”

Editura Christiana 2001

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Iubiţi credincioşi, pentru a vorbi mai desluşit despre acest prea sfânt praznic al Înălţării Sfintei Cruci, la care ne-am învrednicit a ajunge, este nevoie să începem cu un istoric mai vechi şi să aducem în mijloc nişte mărturii mult mai de demult, ca să ne putem da seama când a început şi cum a ajuns până la noi praznicul acesta.

Aţi văzut dumneavoastră grâul, când de-abia îl bate vântul, sau când e de o palmă numai şi când e aproape să dea în spic? Dacă vei căuta într-însul şi îl vei desface când e aproape să dea în spic, sau cu vreo lună mai înainte, vei vedea acolo o taină mare. Acolo, în paiul acela, în firul acela de iarbă găseşti toată aşezarea grâului foarte amănunţit, foarte mic se arată înăuntru şi spicul, şi boabele lui, şi toate celelalte. Aţi văzut păpuşoiul când de-abia îi dă spicul şi de-abia are păpuşi? Păpuşa aceea care nici mătase nu are, în care se vede ceva foarte mic, e porumbul, care mai târziu se va face mare, va face şi grăunţe şi toată frumuseţea lui lăsată de Dumnezeu. Aflaţi mai multe »

Biblia în istorie - Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci

Predică la Naşterea Maicii Domnului

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh! Amin.

Orice cuvânt am spune ca să tâlcuim într-un fel sau altul Naşterea Maicii Domnului, ar fi prea puţin. Nici Privegherea de aseară, care a durat suficient de mult, nici slujba în sine nu fac altceva decât să ne întărească gândul că în taina lui Dumnezeu e greu să mergi. Eşti ca în pădurea aceea minunată de aur şi de argint din basmele româneşti, în care, pe măsură ce te afunzi, descoperi că e tot mai adâncă şi tot mai luminoasă, şi tot mai plină de minuni.

De aceea poate că astăzi n-ar fi rău să ne oprim asupra unui singur lucru din momentul acesta mare al Naşterii Maicii Domnului, cea prin al cărei cuvânt de răspuns la chemarea Arhanghelului Gavriil - „Fie mie după cuvântul tău, în pace…” - a făcut cerurile să se deschidă şi să se apropie iarăşi de pământ.

VINDECAREA LUNATICULUI. Cum sa ne intarim credinta?

SFANTUL VASILE AL KINESMEI:

Mijloacele de intarire a credintei

(Capitolul 9, versetele 14-29)

Atunci cand Domnul, dupa Schimbarea Sa la Fata, S-a coborat de pe Muntele Taborului, i-a gasit in mare tulbu­rare pe ucenicii pe care ii lasase jos. Acestia erau inconjurati de o multime uriasa – gloata patimasa, zgomotoasa, a Ori­entului, care striga in gura mare, gesticula cu infierbantare, starnita de o anumita intamplare. In mijlocul acestei zarve se distingeau glasurile ba zeflemitoare, ba nemultumite ale carturarilor, ce se sfadeau cu ucenicii…

Cand Domnul i-a intrebat pe carturari despre prici­na tulburarii, s-a dovedit ca cineva din popor il adusese la ucenici pe fiul sau, care era stapanit de un duh mut, cerand sa fie tamaduit.Sarmanul tanar patimea crancen de multa vreme: in crizele de indracire cadea la pamant cu spume la gura, scrasnea din dinti si intepenea; de multe ori se arun­ca in foc si in apa. Nefericitului sau tata nu ii mai ramasese decat nadejdea in Marele Proroc din Galileea, Care izgonea cu cuvantul duhurile necurate, si in ucenicii Acestuia, care faceau, cu numele Lui, acelasi lucru. Aflaţi mai multe »