vineri, 23 mai 2014

ADMIRAŢIILE DOMNULUI: Orbul din naştere

Nicolae Steinhardt, din «Daruind vei dobandi» - Editura Manastirii Rohia

… Dar cazul cel mai izbitor este fără îndoială al orbului din naştere (Ioan 9, 1-38 ) pe care Hristos îl răsplăteşte ca pe nimeni altcineva.
De ce oare? Pentru că află că orbul vindecat s-a purtat frumos şi cu deplin curaj, s-a arătat demn şi recunoscător, L-a apărat pe Acel care-1 tămăduise, i-a înfruntat pe farisei şi din pricina aceasta a fost ocărât, jignit şi alungat, “suferind aşadar, ca un slujitor şi un mărturisitor al lui Iisus Hristos.

Domnul, de aceea, vrea neapărat să-1 răsplătească. Dar cum? Cu ce? în care fel?

"Dumnezeu nu cunoaste criza. E bogat si milostiv"

- Parohia Ortodoxa Romana din Nisa, Franta - 

L-am intalnit pe parintele Radu Totelecan in biserica parohiala a satului Sirnea, din judetul Brasov, unde a savarsit Sfanta Liturghie, intr-o duminica aurie a acestei toamne, impreuna cu preotul paroh Lucian Aghinitei, fost coleg de facultate. Am ramas impresionata de sarutul fratesc cu care s-a incheiat slujba, de vorbele pline de har care s-au legat spontan intre cei prezenti, precum si de bucuria calda cu care l-au primit satenii pe oaspetele francez, pe care il vedeau pentru intaia oara. Am povestit, apoi, cu parintele Totelecan, care este preot misionar, paroh al Bisericii Ortodoxe Romane din Nisa, despre rolul prieteniei si al iubirii crestine in aceasta perioada, in care lumea intreaga este incercata de atatea probleme economice, financiare si este amenintata de secularizare. Dincolo de indoiala si ingrijorare, mesajul parintelui este unul al sperantei si al increderii. 

- Parinte Totelecan, traim vremuri agitate, amenintate de criza, suntem mereu bombardati de stiri negative, de vesti deprimante. Cum sa le depasim, ca sa pastram un echilibru in tot ceea ce facem?

- Vremuri grele au fost si altadata, poate chiar mai grele decat acum, dar au fost depasite, in primul rand cu iubire fata de aproapele nostru, de cei alaturi de care traim. Traversam astazi zile dificile, auzim vorbindu-se des de criza financiara, recesiune, blocaje economice, greve si asa mai departe. Aflaţi mai multe »

Se poate iubi frumos şi departe de ţară!

La Bilbao, Spania, a avut loc Congresul Naţional al Frăţiei Nepsis, unde, invitatul special a fost Înaltpreasfinţitul Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului. Evenimentul a fost  organizat de Episcopia Spaniei şi Portugaliei, în parteneriat cu Parohia Ortodoxă Română „Toţi Sfinţii“ din Bilbao.

De cele mai multe ori, îndepărtarea de casă ne înstrăinează de tot ceea ce ne-a format ca persoane şi ne ilustrează identitatea noastră, înlocuindu-ne starea iniţială cu o alta împrumutată de la cei care ne primesc în „casa“ lor. Aflaţi mai multe »

sâmbătă, 17 mai 2014

La duminica samarinencii

Sfântul Ioan Gură de Aur

„Iar femeia şi-a lăsat găleata şi s-a dus în cetate şi a zis oamenilor: Veniţi şi vedeţi un om care mi-a spus toate cîte am făcut: Nu cumva Acesta este Hristosul? ” (Cap.4, Vers.28,29 – Vers.39).

Ne trebuie multă rîvnă şi trebuie să ne însufleţească un zel destul de mare, fără de care nu vom putea dobîndî bunurile pe care ni le-a promis Iisus Hristos. Şi sigur, o spune el însuşi, pe atît zicînd: „Dacă cineva nu-şi ia crucea sa şi nu-Mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine” (Mt. 10,38) şi pe atît: „Eu am venit să arunc foc pe pămînt şi cît aş dori Eu ca să se aprindă” (Lc. 12,49). Prin aceste cuvinte, Iisus Hristos ne învaţă că ucenicul Lui trebuie să fie rîvnitor, cu totul de foc şi totdeauna gata să se expună la tot felul de pericole.
Aşa era samarineanca; inima ei era aşa de aprinsă din cuvîntul lui Iisus Hristos pe pare l-a auzit încît lăsîndu-şi găleata şi apa pentru care a mers la fîntîna aceasta, ea aleargă în cetate ca să cheme tot poporul ca să vină să-L vadă pe Iisus.

Închinarea în Duh şi Adevăr

Sfântul Ignatie Briancianinov

“Închinătorii cei adevăraţi se vor închina Tatălui în Duh şi Adevăr: că Tatăl acest fel caută să fie cei ce se închină Lui” (Ioan 4, 23). Iubiţi fraţi! Am auzit acum în Evanghelie că adevăraţii slujitori ai Dumnezeului Celui adevărat se închină Lui în Duh şi Adevăr; că Dumnezeu caută, adică doreşte să aibă asemenea închinători. Dacă Dumnezeu doreşte să aibă asemenea închinători, înseamnă, bineînţeles, că El primeşte numai asemenea închinători şi slujitori, că numai asemenea închinători şi slujitori îi plac. Învăţătura aceasta ne-a vestit-o însuşi Fiul lui Dumnezeu. Să credem învăţăturii lui Hristos! Să primim cu toată dragostea atotsfânta învăţătură a lui Hristos! Iar pentru a urma Lui în amănunţime, să cercetăm ce înseamnă a te închina lui Dumnezeu Tatăl cu Duhul şi cu Adevărul.

sâmbătă, 10 mai 2014

SCURTĂ MEDITAŢIE LA VINDECAREA SLĂBĂNOGULUI DE LA VITEZDA

“În Ierusalim, lângă Poarta Oilor era o scăldătoare care se numea pe evreieşte Vitezda, având cinci pridvoare în care zăceau o mulţime de bolnavi, aşteptănd mişcarea apei. Căci un înger al Domnului se cobora din când în când în scăldătoare şi tulbura apa, şi cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos de orice boală era ţinut. Şi era acolo un om care de 38 de ani era bolnav. Isus văzându-l şi ştiind că este de aşa de multă vtreme, l-a întrebat: Vrei să te faci sănătos? Bolnavul i-a răspuns: Doamne, n am om care să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa; că până vin eu,altul se coboară înaintea mea. Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul şi umblă. Şi îndată omul s-a făcut sănătos, şi şi-a luat patul şi umbla.” (Ioan 5, -9)
A venit la Vitezda după ce toate celelalte speranţe de vindecare i s-au năruit, acutizându-i tot mai mult şi mai mult suferinţa. Aici exista o certitudine: scăldătoarea miraculoasă. Cel care intra primul după ce îngerul Domnului atingea cu aripile sale apa, ieşea vindecat. A văzut de nenumărate ori acest lucru şi fiecare vindecare îi făcea tot mai arzătoare dorinţa ca data viitoare să fie el primul care va intra în apa sfinţită de mesagerul ceresc. Desigur că pentru a-şi împlini acest vis, devenit de atâtea ori realitate în faţa ochilor săi, a făcut în cei 38 de ani tot ceea ce omeneşte era posibil.

Evanghelia despre minunea de la scăldătoarea Vitezda

Binecuvântat este omul care, cu răbdare şi nădejde în Dumnezeu, îndură toată suferinţa din viaţa aceasta. Pentru el, fiecare zi se întinde până la măsura unei luni în ceruri şi până la un an pentru necredinciosul care se veseleşte fără să aibă suferinţă ori suferă fără să aibă răbdare şi nădejde în Dumnezeu. Binecuvântat este omul care nu cleveteşte când se află în suferinţă, ci cercetează pricinile suferinţei cu răbdare şi nădejde în Dumnezeu. Unde va găsi pricinile suferinţei sale, cel care se află în suferinţă? Le va găsi în sine, sau în părinţi sau în cei din preajma lui – aici va afla pricinile suferinţei cel care este în suferinţă. Împăratul David a suferit pentru păcatele sale; Ieroboam a suferit pentru păcatele tatălui său, împăratul Solomon; proorocii au suferit pentru păcatele celor din preajma lor.