sâmbătă, 29 martie 2014

Vă așteptăm la Sfânta Biserică din Parla


Vă așteptăm la Sfânta Biserică din Parla, Calle Sancha Barca, No. 1, în fiecare seară din Postul cel Mare, de la ora 19, 00. Ne vom ruga împreună și vom pomenii pe cei vii și pe cei adormiți, la fiecare Sfântă Slujbă.

De asemenea vom spovedi în fiecare seară, pe toți care vor împăcarea cu Dumnezeu și cu aproapele. Dumnezeu să ne ajute!

Cu dragoste părintească,
Pr. Eugen-Vasile Barz

Scara Raiului

Duminica Sfantului Ioan Scararul. De ce a randuit-o Biserica in mijlocul postului ca cea mai sfanta icoana, ca toti sa priveasca la ea? Ioan Scararul. Cine este el? Omul care a ajuns sa vada si a scris despre Scara Raiului. A ajuns sa vada suisul omului din iad pana la Ceruri, in Rai. El a ajuns sa vada scara de la pamant la Ceruri, scara care se intinde din adancurile iadului omenesc pana in varful Raiului. A ajuns sa vada si a scris. Foarte educat, foarte invatat! Si-a condus sufletul pe cararile lui Hristos, i-a calauzit pe toti din iad pana la Rai, de la diavol la Dumnezeu, de la pacat la nepatimire. Si cu dumnezeiasca intelepciune, ne-a descris toate acestea, ne-a descris ce ajunge sa traiasca omul, luptandu-se cu fiecare diavol ascuns in spatele pacatului.

vineri, 21 martie 2014

Purtarea crucii

Orice cruce aţi asuma, să nu uitaţi direcţia în care trebuie să vă îndreptaţi cu ea. Mântuitorul nu ne îndeamnă doar să ne luăm crucea. Ci şi să-L urmăm. Să-I călcăm pe urme pe culmile Golgotei, să trecem de la vorbirea despre Cruce, la purtarea ei. Să ne facem, în harul Duhului Sfânt, ucenici gata de mucenicie cotidiană, de purtare cu Hristos şi în direcţia Lui a propriilor noastre vieţi. O viaţă în care ne purtăm crucea nu înseamnă, numaidecât, o viaţă grea. Crucea paternităţii ori a maternităţii, crucea de a fi fiul bun al unor părinţi buni, crucea copilului dedicat învăţatului ori a tânărului care îşi doreşte să fie curat şi să nu murdărească slava lui Dumnezeu cu mizeriile lumii, crucea medicului care vrea să rămână medic, a profesorului decent în educaţie ori a jurnalistului decent în informaţie şi scriitură sunt numai câteva dintre formele de crucificare bucuroasă.
În toate, aduceţi-vă aminte de cuvintele Lui: „Şi oricine a lăsat case, fraţi, surori, tată sau mamă sau soţie, feciori sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit şi va moşteni viaţa veşnică” (Matei 19, 29). Toate, dar pentru Numele Lui! Nu din egoisme şi fixisme, din reacţii patogene la nebunia din jur. Niciodată deznădăjduind, aducându-ne aminte şi aceste cuvinte: „Dar mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă si mulţi din cei din urmă vor fi cei dintâi” (Matei 19, 30). Şi acestea le spune Dumnezeu Însuşi!
(Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin NeculaCe va da omul în schimb pentru sufletul său?..., Editura Agnos, Sibiu, 2013, pp. 120-121)

sâmbătă, 15 martie 2014

Sfântul Luca al Crimeei – Cuvânt în cea de-a doua Duminică din Postul Mare

Dacă, precum vă amintiţi, în cea dintâi Duminică a Marelui Post Sfânta Biserică a prăznuit întărirea Ortodoxiei de către cele şapte Sinoade Ecumenice, în cea de-a doua ea cinsteşte pomenirea ierarhului Grigorie Palama, marele apărător al Ortodoxiei.
Acesta a trăit în al XIV-lea veac, la aproape şase sute de ani după ultimul Sinod Ecumenic. A primit o educaţie aleasă, fiind apropiat al împăratului din Bizanţ, dar a părăsit curând viaţa de la curte şi s-a retras în muntele Athos, fiindcă sufletul lui năzuia spre împărtăşirea statornică şi nedespărţită cu Dumnezeu. În zilele lui s-a ridicat hulă asupra monahismului şi mai ales asupra călugărilor din Athos, care erau defăimaţi pentru faptul că-şi închinaseră întreaga viaţă numai slujirii lui Dumnezeu, cugetării la cele dumnezeieşti şi rugăciunii.
Sfântul Grigorie i-a înfierat cu mare putere pe aceşti hulitori, ridicându-se în apărarea monahismului ortodox, în acea vreme s-a ridicat ereticul Varlaam, care propovăduia învăţătură greşită că, schimbându-Se la faţă în muntele Taborului, Domnul Iisus Hristos nu ar fi strălucit cu lumina dumnezeiască, ci cu o lumină pământească, obişnuită. Sfântul Grigorie l-a dat în vileag că eretic, învăţând cu tărie că lumina taborică este dumnezeiască.

duminică, 9 martie 2014

Învăţătura ortodoxă despre Icoane

I. Ce reprezintă icoana ortodoxă pentru creştini?

Biserica Ortodoxă păstrează o bogăţie imensă în domeniul gândirii patristice şi al Sfintei Liturghii, din care face parte şi icoana.

Cuvântul icoană este de origine greacă: εικον = “eikon” înseamnă “chip, imagine, portret”. Cinstirea iconanelor ocupă un loc foarte important în învăţătura ortodoxă. Aceasta pentru că icoana nu este o simplă imagine, nici o ilustraţie a Sfintei Scripturi. Ea este ceva mai mult: mesajul evanghelic, un obiect de cult care face parte integrantă din viaţa liturgică. Aşa se explică importanţa pe care Biserica o dă imaginii (icoanei); se înţelege că nu oricărei imagini (reprezentări), ci imaginii specifice (icoanei), pe care ea însăşi a făurit-o în decursul istoriei sale în lupta împotriva păgânismului şi a ereziilor, pe care a plătit-o cu sângele unui mare număr de martiri şi mărturisitori în timpul perioadei iconoclaste (726 – 843 d.Hr.). Aflaţi mai multe »

sâmbătă, 8 martie 2014

Femeia este viata si cu ea tine Dumnezeu!

Acum, la inceputul batranetii mele, imi pot deslusi ceea ce m-a fascinat din primavara copilariei! Cele doua fiinte unice pe pamant si in Cer: Maica Domnului si mama care m-a nascut! Cele mai apropiate fiinte fara de care n-as fi fost si n-as fi primit ocrotirea sub sfantul Omofor.

De cate ori stateam la masa si mai intarziam in glume si in zbenguieli, mama mi-o reteza scurt: Mancati mai repede ca Maica Domnului sta in genunchi!

Isi poate imagina oricine ce efect extraordinar au avut spusele mamei, pe un ton extrem de serios, care-mi face fiori si acum, cand scriu aceste randuri. N-am mai auzit niciodata pe nimeni spunand. Cum adica, sa stea Maica Domnului in genunchi atat timp cat noi mancam? De unde a auzit mama acest lucru? N-am intrebat-o si nici n-am aflat pana acum. S-ar putea sa se mai spuna aceste cuvinte in spatiul nostru binecuvantat de Dumnezeu!

joi, 6 martie 2014

Sfântul Vasile cel Mare: Despre post

“Dar, pentru ca postul să fie vrednic de laudă, nu-i de ajuns numai să ne înfrânăm de la mâncăruri; trebuie să postim post primit si bineplăcut lui Dumnezeu. Iar postul adevărat este înstrăinarea de păcat, înfrânarea limbii, oprirea mâniei, îndepărtarea de pofte, de bârfeli, de minciună, de jurământul strâmb. Lipsa acestora este postul adevărat. În ele stă postul cel bun.”
(Sfântul Vasile cel Mare, Despre post, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2009, pag. 34)

“Postul păzeşte pruncii, face curat pe tânăr, umple de vrednicie pe bătrân; părul alb, împodobit cu postul, este mai vrednic de respect. Postul este pentru femei podoaba cea mai potrivită; este frâul pentru oamenii în floarea vârstei, talismanul căsniciei, păzitorul fecioriei. Aşa sunt binefacerile pe care le aduce postul în fiecare casă.”
(Sfântul Vasile cel Mare, Despre post, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2009, pag. 29)

Despre Canonul cel Mare - Parintele Teofil Paraian

- Parinte Teofil, Postul Mare este rastimpul in care omul este chemat sa se cerceteze pe sine mai mult decat altadata, sa se apropie mai mult de Dumnezeu. Pentru aceasta Biserica noastra Ortodoxa ne intampina cu slujbe mai multe si mai lungi, dintre acestea Canonul cel Mare are un loc deosebit. Ce este, de fapt, Canonul cel Mare? 

- Canonul cel Mare este un canon mare, cel mai mare canon din toate canoanele cate sunt in randuiala Bisericii noastre, prin lungimea lui, prin bogatia lui, prin alcatuirile din care este compus. Canoanele Bisericii noastre, canoanele de slujba, sunt alcatuiri care au in general opt cantari numarate ca noua pentru ca una lipseste de obicei si anume cantarea a doua. Canonul cel Mare are si cantarea a doua, de altfel in Triod sunt mai multe canoane care au toate cele noua cantari. Nu este vorba de o singura cantare, ci e vorba de alcatuiri din mai multe ziceri care impreuna formeaza ceea ce numim noi o cantare, cantarea intaia, cantarea a doua, cantarea a treia s.a.m.d. Canonul cel Mare are multe alcatuiri de felul acesta apartinand fiecarei cantari si de pe urma faptului ca este lung se numeste Canonul cel Mare. 

duminică, 2 martie 2014

Rugăciune la începutul Postului Mare

Dumnezeule Cel Prea Înalt, Care eşti slăvit de toată făptura cu cântări de laudă, Cel Ce Te odihneşti pe scaunul slavei, dar nu Te depărtezi nici de scaunele inimilor smerite, Izvorul Cel pururea curgător al bunătăţii, Care adapi din destul brazdele inimilor umilite şi trimiţi la bună vreme lumina şi căldura iubirii Tale de oameni, ca să culegi din lanul sufletelor spicele faptelor bune, Însuţi Îndurate Stăpâne, Oceanul milostivirii întru Care cufundăm toate nădejdile noastre de mântuire, Cel nevăzut de heruvimi, dar arătat de oameni în oglinda Trupului Unuia Născut Fiului Tău, ia aminte la nevredncele noastre rugăciuni şi revarsă din destul tuturor roua milei Tale dătătoare de pace.

Biblia in istorie - Izgonirea lui Adam din Rai

sâmbătă, 1 martie 2014

La mulți ani!


De ce Duminica izgonirii lui Adam din Rai?


Omul a fost creat pentru Rai, pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi pentru a fi în comuniune cu El. Însă păcatul său l-a lipsit de această viaţă fericită şi existenţa sa pe pământ este un exil. Hristos deschide uşa Raiului oricui îl urmează, iar Biserica, descoperindu-ne frumu­seţea împărăţiei, face din viaţa noastră o călătorie spre patria cerească. 
Tema izgonirii lui Adam din Rai, legată de Duminica Lăsatului sec de brânză, reprezintă otranspunere a expulzării penitenţilor în afara bisericii care, odinioară, avea loc atunci. Aceştia trebuiau să rămână în afara uşilor bisericii, icoană a Raiului, şi să-şi plângă păcatele, pentru a fi reintroduşi în ea, împreună cu catehumenii, la sfârşitul Postului Mare. De aceea, imnografia acestei duminici se întemeiază pe imaginea lui Adam plân­gând înaintea porţilor Raiului: „Şezut-a Adam în preajma Raiului, şi de goliciunea sa plângând, se tânguia: Vai mie, celui ce m-am supus înşelăciunii celei viclene, şi am fost furat de ea şi de mărire m-am de­părtat. Aflaţi mai multe »

Danion Vasile - predica la Duminica izgonirii lui Adam din Rai