Binecuvântaţii pescari - Duminica a XVIII-a după Rusalii (Lc. 5, 1-11)

Desigur, nu la voia întâmplării prima Evanghelie de după praznicul Sfintei Cruci (care cuprinde trei duminici ce au ca miez Sfânta şi de Viaţă făcătoare Cruce) poartă înaintea noastră chipurile acestea care-au bucurat pe Hristos, lăţind Cuvântul lui Dumnezeu în lumea întreagă. Căci, parcă în continuarea spusei Mântuitorului din Duminica pe care am lăsat-o în urmă (Matei VIII, 34-38), cei pe care-i întâlnim azi au luat Crucea, lăsând toate, şi au urmat lui Hristos.

Predică Pr. Eugen Barz - Pescuirea minunată

Predica rostită de către preacucernicul Părinte Eugen Vasile Barz în duminica a XVIII-a după Rusalii (Pescuirea minunată - duminică, 25 septembrie 2011) la Biserica "Sfinţii Imparaţi Constantin şi Elena" din Atlanta, GA, fiind invitat la sfinţirea Casei Parohiale, alaturi de Prea Sfiintia Sa, Parintele Episcop IRINEU si preacucernicul Părinte Protopop Dumitru Păun, preot paroh de la Biserica "Sfântul Apostol Andrei", Washington, DC.

SFANTUL TEOFAN ZAVORATUL DESPRE PURTAREA CRUCII

Crucea personala a fiecaruia, când se uneste cu Crucea lui Hristos, atunci puterea si lucrarea acesteia din urma trece asupra noastra, devenind un fel de canal prin care, din Crucea lui Hristos, se revarsa asupra noastra orice binefacere si orice dar desavârsit. Prin urmare, crucile personale ale fiecaruia sunt la fel de necesare în lucrarea mântuirii pe cât este si Crucea lui Hristos. Nu veti întâlni nici un mântuit care sa nu fi fost purtator de cruce. De aceea, fiecare este înconjurat din toate partile de cruci, ca sa nu se osteneasca cautându-si crucea si ca sa fie aproape de puterea mântuitoare a Crucii lui Hristos. Putem spune si asa: uita-te în jurul tau si înlauntrul tau, descopera-ti crucea, poart-o cum se cuvine, unita cu Crucea lui Hristos si vei fi mântuit. Cu toate ca fiecare îsi poarta crucea si fara sa vrea si, de cele mai multe ori, crucea nu este usoara, ci anevoie de purtat, totusi nu fiecare o priveste în lumina Crucii lui Hristos; nu fiecare o pune în slujba lucrarii mântuirii sale; de aceea, crucea nu este mântuitoare pentru fiecare. Sa luam la rând toate crucile posibile si sa vedem cum trebuie sa o purtam pe fiecare dintre ele, pentru ca ea sa capete putere mântuitoare. Sunt multe cruci, dar felurile lor sunt trei: primele sunt crucile exterioare, alcatuite din suferinte si necazuri si, în general, dintr-o nefericita soarta pamânteasca; a doua categorie o reprezinta crucile interioare, nascute din lupta cu patimile si cu poftele, pentru a câstiga virtutile; a treia categorie o reprezinta crucile harice (de duh si de har), care sunt primite prin totala predare în voia lui Dumnezeu.

"Bine ai venit pe lume, Anastasia-Victoria!"

”De 10 minute sunt bunic. Emoții aparte! Numele ei, Anastasia-Victoria. Mulțumim lui Dumnezeu pentru această înaltă binecuvântare!”

Părintele Vasile-Eugen Barz

Dumnezeu să binecuvânteze casa în care s-a născut cu Sfânta Lui Prezență zi și noapte...fie ca Duhul Sfânt să-i călăuzească pe tinerii părinți, să aibă înțelepciunea de care este nevoie pentru a crește o CREȘTINĂ ADEVĂRĂTĂ! 

Să vi-l crească Domnul un puiuţ al Său. Ce multă nevoie e de copilaşi crescuţi vrednic pe calea Lui. O dată cu trimiterea lui în casa unor credincioşi ai Săi, Domnul i-a dat scumpei Anastasia-Victoria posibilităţi multiple de a-L urma. Învrednicescă-o de toate binecuvântările câte mai are a i le trimte din îmbelşugatul hambar de Sus! Fiţi fericiţi amândoi părinţii lui de acest scump dar!

NICODIM – nadejdea nebuna a intelectualilor sfarsitului de veac. PREDICA PARINTELUI NICOLAE STEINHARDT LA DUMINICA DINAINTEA INALTARII SFINTEI CRUCI

“Lui Nicodim, Domnul îi vorbeste ca unui om inteligent si cult (Ioan 3). Îl califica „învatator al lui Israel”. Drept pentru care nu recurge la parabole ori la pilde clare ori la grairi sfatoase, ci îi dezvaluie pe nepusa masa tainele finale si principiile de capetenie ale noii legi. Ca pentru o fata bisericeasca si ca pentru un profesionist, ataca nemijlocit partea practica a problemei în cauza: însesi procedeele si conditiile sine quibus non ale mântuirii. Tonul e grav, de explicatii lesnicioase nici pomeneala. S-ar zice ca Domnul urmeaza preceptul de mai târziu al lui Thomas More: I trust I make myself obscure, ce se tâlcuieste astfel: trag nadejde ca nu-s usor de înteles, ca îti dai seama de complicatia si de greutatea subiectului ce îl abordam, de încrederea ce-ti dovedesc expunându-ti nu gânduri conventionale în cuvinte oarecare, ci framântarile cugetului meu celui mai intim, mai nedeslusit. 

DOUĂ EVLAVII CE NU SE CUVINE A FI PĂRĂSITE: CINSTIREA CRUCII SI A MAICII DOMNULUI

Cât despre Maica Domnului, a o da la o parte este curată aberaţie şi ciudăţenie cum mai greu de priceput nu poate fi!

Pe intercesoarea noastră, pe blândeţea însăşi, pe aceea pe care cu bună, modestă şi moderată dreptate catolicii o clasifică: o clemens, o pia dulcis virgo Maria!

Care cu puterea nevinovăţiei, supuşeniei, curajului şi blândeţii ei înfruntă legile cauzalităţii şi simpla dreptate absolută şi mecanică a universului acestuia împlătoşat în stricta-i dreptate!