Dumnezeiescul Mângâietor se pogoară peste lume în ziua Cincizecimii inaugurând un nou eon, al unirii lui Dumnezeu cu oamenii, în care aceştia aprofundează din interior , din ce în ce mai deplin, prezenţa îndumnezeitoare a lui Hristos, viaţa Lui trăind în noi ca o tainică sărbătoare în care se logodeşte făptura cu Dumnezeu.
Dumnezeu Duhul Sfânt este pretutindeni, umplând creatia de lumina cea dăruită ei în ziua întâi a zidirii şi susţinând-o în existenţă. Chipul Său este cu neputinţă de văzut, iar revărsarea Sa în harul cel necreat al lui Dumnezeu este simţită pretutindeni căci învredniceşte de fiinţă[1] toate câte sunt, plămădindu-le şi unindu-le pe toate – asumate în umanitate – cu Dumnezeu.
Dumnezeiescul Mângâietor se pogoară peste lume în ziua Cincizecimii inaugurând un nou eon, al unirii lui Dumnezeu cu oamenii, în care aceştia aprofundează din interior , din ce în ce mai deplin, prezenţa îndumnezeitoare a lui Hristos, viaţa Lui trăind în noi ca o tainică sărbătoare în care se logodeşte făptura cu Dumnezeu. Tema nunţii mistice a lui Dumnezeu cu omul este o permanenţă la Sfinţii Părinţi care au trăit cu adevărat în ei înşişi minunea locuirii lui Dumnezeu în oameni. Aflaţi mai multe »
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!