Cred ca problema destinului nu e chiar asa cum se crede. Nu cred ca suntem predestinati, nu cred in destin. Învățătura de Credință Ortodoxă, combate credința în predestinație, în soartă. Dumnezeu ne-a dat niste daruri, dar asta nu e predestinare. Daca ar exista destin, inseamna ca noi nu am fi vinovati de faptele noastre, ci Dumnezeu care a predestinat sa fim astfel. Eu cred ca pricina neîmplinirilor noastre este faptul că nu-l chemăm pe Dumnezeu părtaș, la viața noastră. Sau îl chemăm sporadic, după mentalitatea noastră, nu este o permanență a noastră, adică nu face parte din ființa noastră, nu ne acordăm cu El, în tot ceea ce facem. Omul care își pune toate speranțele în Dumnezeu este fericit,nu este niciodată în derivă. Cu Dumnezeu în noi totul e împlinire. Cineva l-a găsit pe Dumnezeu în închisoare și era fericit acolo. Dar pentru ca sa-L întâlneacă pe Dumnezeu, omul trebuie să-L caute pe Dumnezeu, sau să-I deschidă ușa când Dumnezeu îl vizitează. Așadar, nu suntem condamnați la rău sau la bine, ci noi singuri ne alegem sensul vieții. Un om care îl are pe Dumnezeu e întotdeauna, împlinit și fericit. Viața e cât se poate de simplă. Dumnezeu ne-a simplificat-o, să pășim cu curaj! Eu mă rog pentru dumneavoastră și vă promit că veți fi fericiți cu toții. Curaj! Dumnezeu e cu noi, să-L primim în noi spre fericirea noastră și să pășim în viață împreună cu El.
PREOT PAROH VASILE-EUGEN BARZ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!