“Mai înainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima, căci din ea izvorăşte viaţa.” (Pilde 4:23)
1. Gospodarul îşi păzeşte de păsări ţarina însămînţată, şi de omizi livada şi îşi păzeşte de fiare stîna, dar nimic altceva nu îşi păzeşte gospodarul precum casa de tîlhari, de foc, de ape, de fulgere, şi de toată necurăţia. Ce e casa pentru gospodărie, este inima pentru om. Pentru acesta s-a zis: “Mai înainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima.”
2. Din inimă izvorăşte sînge, iar în sînge e sufletul. Precum e sufletul în inimă, aşa e în tot omul. Dacă apa în izvor este sărată, este sărată şi în rîu; dacă e dulce în izvor, va fi dulce şi în rîu. Cum e izvorul, aşa-i şi vărsarea rîului.
2. Din inimă izvorăşte sînge, iar în sînge e sufletul. Precum e sufletul în inimă, aşa e în tot omul. Dacă apa în izvor este sărată, este sărată şi în rîu; dacă e dulce în izvor, va fi dulce şi în rîu. Cum e izvorul, aşa-i şi vărsarea rîului.
3. Dacă şarpele te muşcă de deget, otrava lui n-ar lucra, dacă sîngele n-ar duce-o la inimă. Cînd doctorul pune pe deget un leac, leacul nu ar ajuta dacă sîngele nu l-ar duce la inimă. La inimă ajunge şi otrava, şi leacul. Tot ce otrăveşte viaţa şi tot ce lecuieşte viaţa trebuie să ajungă la inimă şi să treacă prin inimă.
4. Acolo unde este centrul sistemului circulator sanguin trupesc, acolo este şi centrul sistemului circulator duhovnicesc. Inima trupească este organ al inimii duhovniceşti. Şi chiar dacă asta este realitatea, totuşi şi această realitate e o mare taină.
5. Cu adevărat de nepătruns este această taină pentru mintea noastră, pentru că mintea este mai mică decît inima, iar inima cuprinde mintea, nu mintea inima. Partea nu înţelege întregul şi nici cele mai de jos nu înţeleg cele înalte. Dumnezeu aşa a vrut şi aşa a rînduit. Fericit este cel ce mai puţin cercetează tainele fiinţei lui Dumnezeu şi mai mult ascultă de poruncile lui Dumnezeu şi mai mult simte iubirea lui Dumnezeu în inima lui!
6. Sufletul este înveşmîntat în porfira sîngelui; iar cînd veşmîntul este aşa de simţitor, cu atît mai mult
este ceea ce acoperă veşmîntul! Precum un pai poate molipsi şi strica sîngele, aşa şi un singur cuvînt, o
singură privire, un singur gînd poate molipsi şi strica sufletul.
este ceea ce acoperă veşmîntul! Precum un pai poate molipsi şi strica sîngele, aşa şi un singur cuvînt, o
singură privire, un singur gînd poate molipsi şi strica sufletul.
7. De aceea, să asculţi de doctorul omenesc cînd te învaţă: Îngrijeşte-te de sîngele tău! Dar cu atît mai mult, să asculţi de doctorul Dumnezeu, cînd îţi porunceşte: Mai înainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima, căci din ea izvorăşte viaţa. Păzeşte-ţi inima în inimă, miezul în coajă, flacăra în sînge, viaţa în veşmîntul trupului. Mai înainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima, fiul meu ““ zice Domnul.
8. Cînd şarpele muşcă mîna, mîna se leagă cu un garou, ca sîngele otrăvit din mînă să nu se ducă în inimă şi să strice izvorul sîngelui. Cînd auzi un cuvînt rău, astupă-ţi auzul, ca otrava cuvîntului să nu coboare pînă la inima ta şi să nu strice izvorul vieţii tale, fiul meu!
9. Cînd vine bogăţia, nu îţi lipi inima de ea, spune Înţelepciunea în Cartea Vieţii. Îngrădeşte-ţi inima de bogăţie cu un gard înalt pînă la ceruri, ca inima ta neîntinată şi curată să se păzească pentru Cel ce o caută zicînd: Fiule, dă-mi inima ta!
10. Mai stă scris în Cartea Vieţii: Inima împăratului este în mîna lui Dumnezeu. Dacă împărăţeşti asupra patimilor atunci eşti un împărat adevărat. Atunci inima ta este în mîna lui Dumnezeu. Iar această mînă conduce fără greÈ™eală inima ta şi o îndreaptă spre împărăţia luminii şi a vieţii veşnice.
11. Dacă în cea dintîi săptămînă a Postului Mare ţi-ai întărit convingerea că inima ta este a Dumnezeului şi Tatălui tău; dacă te-ai hotărît cu tărie să i-o dai Lui, atunci în a doua săptămînă învaţă să îţi păzeşti inima. Deprinde-te cu lupta vitejească pentru neîntinarea şi curăţia inimii tale, pentru a putea întoarce acest dar Celui ce ţi-a dăruit toate.
12. Luminează-ţi inima cu credinţa, întăreşte-o cu nădejdea, încălzeşte-o cu dragostea, cădeşte-o cu rugăciunea, curăţă-o cu lacrimile, hrăneşte-o cu Sîngele Domnului şi o înalţă spre cer precum o candelă aprinsă. Numai aşa vei putea aştepta cu pace trecerea din această lume pămîntească în lumea cerească, fără cutremurul păcătosului sau mustrarea conştiinţei. De aceea, în această a doua săptămînă a Postului Mare, înnoieşte des sfatul Tatălui: Mai înainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima, căci din ea izvorăşte viaţa.
Sfîntul Nicolae Velimirovici
din “Inima în Marele Post”, editura Predania
predania.ro
din “Inima în Marele Post”, editura Predania
predania.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!