Părintele Eugen – Vasile Barz – 30 de ani de preoţie

În această toamnă cu aspect de vară, sâmbătă, 20 octombrie 2012, Biserica Parohială Ortodoxă Română “Sf. Mc. Anastasia Romana” din Parla (Protoieria Madrid), va îmbrăca straie de sărbătoare. Preotul paroh Vasile-Eugen Barz împlineşte „trei decenii de slujire cu râvnă apostolică în via Domnului şi tot atâţia ani de convieţuire fericită în sacralitatea vieţii de familie”, cum atât de frumos scrie în numărul din 25 septembrie 2012 al ziarului „Făclia de Cluj”, Pr. Paroh Dorin Cătălin Sas de la Parohia Ortodoxă Română „Sfinţii Mărturisitori” Visarion, Sofronie şi Oprea – Valdemoro, Consilier Social-Filantropic al Episcopiei Spaniei şi Portugaliei. Cu această ocazie “se va oficia Sfînta Liturghie Arhierească urmată de îndătinatul Te-Deum şi mesajele participanţilor”. Cum în respectiva zi nu pot fi printre participanţii ce vor transmite mesaje, m-am gândit să aştern pe hârtie câteva gânduri despre părintele Barz Vasile-Eugen, aşa cum l-a cunoscut eu pe parcursul ultimilor 15 ani.

S-a născut la data de 20 noiembrie 1959 în localitatea Săliştea Nouă, com. Baciu, judeţul Cluj, din părinţii Vasile şi Ana Barz. Cursurile şcolii primare le-a urmat în satul natal, gimnaziul în localitatea Coruşu, iar clasele a IX-a şi a X-a la Liceul Nr. 10 din Cluj-Napoca. În anul 1977 a fost admis la Seminarul Teologic Ortodox din Caransebeş, unde a făcut primul an, apoi s-a transferat la Seminarul Teologic Ortodox Român din Cluj-Napoca. Între anii 1993-1997 a urmat cursurile Facultăţii de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii Bucureşti.

În toamna anului 1982, după ce la 3 iulie se căsătorise cu Viruca Barz, născută Rus, din comuna Sînpaul (jud. Cluj), învăţătoare la Colegiul Economic din Călăraşi, cu care a conlucrat şi pe tărâm pastoral şi care în prezent, îi este aproape în misiunea ce are de îndeplinit departe de ţară, deşi ar fi putut să rămână în „Ardealul nostru drag şi sfânt”, a urmat chemarea străbunilor ardeleni, care coborând cu oile la păscut, în secolul al XIX-lea, au pus bazele multor sate din Bărăgan şi cu binecuvîntarea regretatului Părinte Patriarh Iustin Moisescu, a fost hirotonit diacon şi apoi preot în Paraclisul Episcopal din Arad, pe seama parohiei Vîlcelele (legenda spune că satul Crucea Giurca, din 1965 Vîlcelele, a luat fiinţă în jurul hanului ridicat de un oarecare Giurcă, un tânăr ardelean venit cu turma de oi în Bărăgan), din Protoieria Călăraşi, aflată pe atunci în Arhiepiscopia Bucureştilor, de către Preasfinţitul Episcop Visarion Aştileanu, al cărui nepot era şi care mentor şi îndrumător fiindu-i în anii de formare teologică, dar şi ulterior, a dorit să fie ierarhul care-i conferă tînărului candidat darul preoţiei sacramentale. Aici, la biserica cu hramul Sf. Dumitru, printre urmaşii ardeleanului Giurcă şi ai celor care s-au aşezat în jurul hanului său, a propovăduit părintele cuvântul Domnului, lăsând multe amintiri frumoase în rândul enoriaşilor, care l-au primit de fiecare dată, după ce a plecat din parohie, cu multă bucurie.

În anul 1991 a fost transferat la biserica cu hramul Sf. Nicolae din Parohia Ştefan Vodă, protopopiatul Călăraşi. Deoarece în urma cutremurelor din anii 1977, 1986 şi 1990, biserica a fost avariată, între anii 1992-1997 s-au efectuat lucrări de renovare atât la interior cât şi la exterior. În aceiaşi perioada, în cadrul lucrărilor de ronovare a bisericii s-a refăcut şi pictura, lucrarea fiind realizată în stil realist de către pictorul Sebastian Răducu, fiu al satului. Lucrările, ca şi slujba de resfinţire a bisericii, oficiată în ziua de 25 octombrie 1998 de către P.S. Nifon Mihăiţă, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, s-au datorat eforturilor preotului paroh Barz Vasile-Eugen, susţinut de Consiliul parohial şi enoriaşi, eforturi răsplătite de către Preasfinţia Sa Nifon, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, cu distincţia bisericească de Sachelar.

În anul 1998, Preasfinţitul Nifon, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, l-a numit Directorul Şcolii de Cântăreţi Bisericeşti „Roman Melodul” din Călăraşi, unde face parte şi din corpul profesoral, predând disciplina Vechiul Testamment şi Noul Testament. În perioada cât a asigurat directoratul şcolii, pentru atingerea scopului acesteia de a reintroduce muzica psaltică în slujbele bisericeşti, prin pregătirea pe parcursul celor 3 ani de studii a cântăreţilor bisericeşti, care să slujească apoi în aşezămintele de cult din parohiile Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor, a asigurat un corp profesoral competent şi a depus eforturi pentru ca elevii să dispună de condiţii bune de cazare, hrană şi învăţătură. Şcoala s-a bucurat de atenţia tuturor episcopilor, iar Preasfinţitul Damaschin Coravu, în chiar primul an al înscăunării sale, la 1 octombrie 2000, fiind sărbătoarea Sf. Roman Melodul – hramul Şcolii de cântăreţi bisericeşti din Călăraşi -, pentru rezultate deosebite, a acordat distincţia de Iconom preotului Barz Vasile - Eugen – director.

Începând cu data de 1 noiembrie 1998, părintele Barz a fost transferat în postul de preot II la Parohia „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din municipiul Călăraşi, unde a activat pînă anul 2011, din anul 2009 devenind şi paroh al acestei parohii.

În perioada cât a activat ca preot II şi paroh la parohia Sf. Împăraţi din municipiul Călăraşi, în biserica parohiei s-au desfăşurat evenimente ce vor rămâne consemnate în istoria acesteia: 6 ianuarie 1998 şi 6 ianuarie 2000, P.S. Nifon Mihăiţă a oficiat aici slujba Sfintei Liturghii; 7 octombrie 1999, de hramul Şcolii de cântăreţi bisericeşti Roman Melodul, P.S. sa a asistat la Sf. Liturghie oficiată la biserica Sf. Împăraţi; 6 ianuarie 2002, 6 ianuarie 2003, 6 ianuarie 2008 şi 6 ianuarie 2009, P.S. Episcop Damaschin a oficiat Sf. Liturghie; 15 august 2009, cu ocazia prăznuirii Adormirii Maicii Domnului, când în municipiul Călăraşi se sărbătoreşte Ziua Marinei, 6 ianuarie şi 15 august 2010, 6 ianuarie 2011, Preasfinţitul părinte Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, a săvârşit Sfânta Liturghie la biserica Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, alături de un sobor de preoţi şi diaconi. În ziua de 21 mai 2005, de sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, hramul bisericii parohiei omonime din Călăraşi, au fost aduse la această biserică moaştele sfinţilor Dasie şi Emilian, care odihnesc şi sunt cinstite în catedrala Episcopală Înălţarea Domnului din Slobozia. Credincioşii călărăşeni s-au închinat la Sfintele moaşte, pelerinajul continuând până târziu în noapte. A doua zi, duminică, 22 mai, a avut loc slujba Arhierească de resfinţire a bisericii, săvârşită de P.S. Sa Dr. Damaschin, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, slujbă binecuvântată şi prin prezenţa acestor cinstite moaşte. Cu această ocazie, Preasfinţitul Părinte Damaschin a hirotesit pe p.c. protopop Vasile-Eugen Barz, acordându-i rangul de Iconom Stavrofor, cu dreptul de a purta pe lângă celelalte vestminte ale treptei preoţeşti cruce bedernită şi brâu.

Dintr-un document aflat la intrarea în biserică, dar şi din textul inscripţionat pe o placă de marmură amplasată pe peretele dinspre sud în interiorul bisericii aflăm că, finalizându-se lucrările de reparaţii demarate de preotul paroh Nicolae L. Ioan şi cele de pictură, în ziua de 22 mai 2005 s-a sfinţit biserica de către Prea Sfinţitul Părinte Dr. Damaschin, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, înconjurat de un sobor de Preoţi şi Diaconi, pictura bisericii fiind realizată în ulei, de către zugravul Radu Gheorghe din Călăraşi în perioada 2003-2004, cu contribuţia Doamnei Alina Constanţa Naghi şi a credincioşilor parohiei noastre, Protoiereu fiind P.C. Părinte Barz Vasile Eugen.

La 1 octombrie 2002 părintele Barz Vasile - Eugen a fost numit Protopop al Protoieriei Călăraşi, de către vrednicul de pomenire Preasfinţitul Părinte Damaschin Coravu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor. Prima grijă a noului protopop a fost să finalizeze lucrările la sediul Protoieriei, care se afla într-o stare ce nu permitea desfăşurarea activităţilor specifice. Se impunea acest lucru şi pentru că în anul ce urma – 2003 - Protoieria Călăraşi sărbătorea 170 de ani de existenţă. Aşa a reuşit, ca într-un timp record, cu mari eforturi financiare, venite de la oameni cu credinţă în Dumnezeu, să amenajeze unul dintre cele mai moderne sedii de protopopiat din ţară atunci la aceea vreme, cu o sală de conferinţe cum puţine instituţii aveau. Dar nu era suficient pentru a marca anul aniversar. Pe lângă o serie de activităţi culturale, la insistenţele părintelui protopop am reuşit să realizăm o lucrare unicat la vremea respectivă, cel puţin în protopopiatele învecinate, care va servi ca model şi altora: Protoieria Călăraşi. 1833 – 2003. 170 de ani de existenţă. Scurt Istoric, lucrare ce a văzut lumina tiparului cu binecuvântarea Preasfinţitului Episcop Dr. Damaschin Coravu, la Editura Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor. În ziua de 11 decembrie 2003, în sala de conferinţe a Protoieriei Călăraşi, în prezenţa P.S. Damaschin Coravu, a foştilor protoierei în viaţă, a protopopilor din Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor, consilieri eparhiali, preoţi din Protoieria Călăraşi, a prefectului judeţului şi preşedintelui Consiliului Judeţean, primarului municipiului, şefi de instituţii publice, oameni de afaceri care au contribuit la bunul mers al protoieriei, a reprezentanţilor mass media locală, a fost marcat evenimentul aniversar, prin lansarea cărţii care a fost oferită participanţilor împreună cu medalia jubiliară. Tot atunci a fost dezvelită şi placa de marmură amplasată pe peretele exterior al clădirii, ce aminteşte posterităţii de acest moment, cu următorul text: 1833 – 2003. PROTOIERIA CĂLĂRAŞI. 170 DE ANI DE EXISTENŢĂ. ARHIPĂSTOR P.S. SA Dr. DAMASCHIN CORAVU, EPISCOPUL SLOBOZIEI ŞI CĂLĂRAŞILOR. PROTOIEREU PREOT EUGEN BARZ.

Momentul decembrie 2003 a fost începutul unei vaste activităţi desfăşurată de Protoieria Călăraşi, care pe lângă activitatea administrativă, de coordonare şi supraveghere a activităţii parohiilor din raza jurisdicţională, a devenit o adevărată instituţie socială şi culturală. Nici nu se putea altfel, dacă avem în vedere că părintele Barz este îndrăgostit de poezie, publicând astfel de creaţii în revista Luceafărul, precum şi în două Antologii de poezie Poetic@ şi A treia Carte, alături de alţi colegi din cenaclul Lira 21. Are în pregătire un volum de poezii. În anii când la cârma Protoieriei Călăraşi s-a aflat părintele Eugen Barz, sala de conferinţe a acesteia, spaţiul unor biserici, dar şi alte spaţii din municipiul Călăraşi au fost gazda unei multitudini de activităţi culturale, organizate în regie proprie sau în colaborare cu alte instituţii, dintre care amintim, într-o ordine aleatorie: expoziţii de pictură, de icoane pe sticlă, lemn sau mozaicuri, grafică, caricatură, sculptură şi tapiserii, acuarelă, de desene şi ouă încondeiate, organizate de artişti români, dar şi de peste Dunăre, de la Silistra - Costa Doncev şi Ştefan Pencev -; programul cultural Muzica între sacru şi profan; proiectul cultural Vin Floriile cu Soare; concursul pentru copii Crezul meu; expoziţia de fotografie organizată în colaborare cu ambasada Statelor Unite Mexicane; participarea la festivalul internaţional de Toacă intitulat Cântecul care zideşte; concursul de toacă Toaca, Tăria Cerului; expoziţia cu tema Atitudini contemporane; expoziţia de tehnică militară modernă în miniatură a lui Ştefănescu Florin; expoziţia de desene cu tema Sfântul Nicolae, prietenul copiilor; conferinţa cu tema Cine suntem, susţinută de actorul şi regizorul Dan Puric, organizată în colaborare cu asociaţia Provita; tabăra de creaţie Pastel de vară; concert de flaut şi vioară; concertul de muzică clasică susţinut de cvintetul Capice din Bucureşti; concertul suţinut de corala preoţilor turdeni; lansările de carte ale aunor autori locali, dar şi străini dintre care amintim pe academicianul Adam Puslojic cu trilogia Asimetria Durerii; concertele de colinde din preajma sărbătorilor pascale şi de iarnă.

Dând frâu pasiunii pentru muzica bisericească, în anul 2007 părintele Eugen Barz a pus bazele corului preoţesc al Protopopiatului Călăraşi, căruia i-a dat numele unei personalităţi a acestor meleaguri, Mihail Vulpescu, găsindu-i şi un dirijor pe măsură în persoana lui Del Vasilache, absolvent al Conservatorului din Bucureşti. Pe lângă concertele susţinute în plan local, corul a susţinut concerte şi în plan naţional la Centrul Cultural ARCUB din parcurile Herăstrău şi Cişmigiu – Bucureşti, Biserica Sf. Pantelimon din Bucureşti, pe scena Casei de Cultura din Vălenii de Munte de două ori şi în Catedrala Arhidiecezei Romano-Catolice Sfântul Iosif din Bucureşti, participând şi la festivalul internaţional de muzică corală I.D. Chirescu la Cernavodă şi la festivalul A fost Om...dar fiu de Dumnezeu la Teatrul Ţăndărică din Bucureşti.

În plan social, pe lângă cele trei cantine sociale din parohiile Modelu, Bogata şi Sf. Apostoli din municipiul Călăraşi, sprijinirea unor preotese văduve, a persoanelor aflate în dificultate, daruri acordate de sărbători, mai pot fi amintite programele sociale Şi ei sunt ca noi pentru copiii cu dizabilităţi din două grădiniţe din municipiul Călăraşi, EPATA pentru 20 de persoane cu deficienţe de auz, Dăruind vei dobândi, acordarea de burse sociale pentru şase elevi de la Şcoala de cântăreţi bisericeşti Roman Melodul şi patru de la Seminarul Teologic Sf. Ioan Gură de Aur din Slobozia sau programele sociale organizate în parteneriat cu instituţii din municipiul şi judeţul Călăraşi.

Sala de conferinţe a protoieriei Călăraşi a fost gazda şedinţelor filialei Călăraşi a Asociaţei Naţionale Cultul Eroilor şi a încercărilor părintelui protopop de organizare a unui despărţământ al ASTREI transilvănene.

Pentru a face cunoscut cuvântul Domnului, părintele protopop a susţinut numeroase emisiuni la postul local de radio Blue Jeans şi a colaborat cu articole în ziarele locale Pământul, Arena, Arcadia şi a fost nelipsit de la manifestările organizate în plan local: Ziua Veteranilor, Ziua Eroilor, Ziua Imnului Naţional, Ziua Drapelului Naţional, Ziua Poliţiei de Frontieră, Ziua Pompierilor, Ziua Naţională a României, dezvelirea statuilor regelui Carol I sau reginei Maria, a slujit alături de preoţi din Basarabia la Cimitirul eroilor români din Călăraşii Moldovei, a însoţit pe episcopii Sloboziei şi Călăraşilor în toate trecerile lor peste Dunăre la mitropolia din Silistra, ş.a.

În cei nouă ani şi ceva cât s-a aflat în fruntea Protoieriei Călăraşi, nu a fost parohie în care să nu se efectueze lucrări de reparaţii la biserică sau casa parohială, refacerea picturii sau pictură din nou. Elocvent în acest sens este faptul că în anul 2010 la 38 de biserici, dintre care 15 din municipiul Călăraşi, din cele 56 parohii ale Protoieriei, se executau lucrări de reparaţii, consolidări, construcţie, schimbare sau refacere mobilier, pictură, etc. Urmare acestor lucrări au avut loc sfinţiri sau resfinţiri la bisericile parohiilor: Adormirea Maicii Domnului, Sf. Nicolae Măgureni, Sf. Împăraţi, Sf. Ioan, Naşterea Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Treime din Cimitirul Central, Sf. Anastasia (şi cu ce fast!), Sf. Gheorghe din municipiul Călăraşi, Roseţi II, Floroaica, Bogata, Coslogeni, Nicolae Bălcescu. De asemenea, s-a pus piatra de temelie a unor biserici din municipiul Călăraşi.

Dacă în anul 202 când a fost numit ca protopop, în Protoieria Călăraşi erau 51 de parohii dintre care opt în municipiul Călăraşi, două mânăstiri şi schitul Sf. Dumitru – Tudor Vladimirescu, în anul 2010 erau 56 de parohii dintre care 15 în municipiul Călăraşi şi capela de la Spitalul Judeţean (în realitate o adevărată biserică,care nu este însă parohie), 41 rurale şi trei mânăstiri: Radu Negru, Libertatea şi Coslogeni.

Pentru osteneala depusă pe plan pastoral-misionar şi edilitar-gospodăresc i s-a decernat titlul de Cetăţean de Onoare în fiecare localitate unde a păstorit, ceea ce reflectă atitudinea plină de apreciere a autorităţilor laice faţă de persoana sfinţiei sale, iar pentru activitatea pastorală pe care a desfăşurat-o i s-au acordat pe lângă distincţia de Iconom Stavrofor, înaltele distincţii bisericeşti Crucea Patriarhală, de către regretatul Părinte Patriarh Teoctist şi Crucea Sloboziei de către Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor.

Şi când totul părea că merge nespus de bine, „Într-o linişte şi o decenţă specifice zonei bisericeşti s-a propus schimbarea protopopului de Călăraşi, Eugen Barz” – cum scria ziarul „Jurnalul de Călăraşi” din 15 februarie 2011 -, protopop “Care lasă în urmă o serie de realizări importante precum evoluţia Călăraşiului de la 6 (câte erau când a fost instalat) la 17biserici câte sunt astăzii.” (în realitate 16 –n.ns.).

Dincolo de orice alte discuţii, schimbarea a lăsat multe semne de întrebare ce nu şi-au găsit încă răspunsul, dar părintele Barz a trecut peste acest moment şi după ce “cu binecuvîntarea episcopului nostru din America – are în anul 2011 o experienţă misionară fructuoasă vreme de cîteva luni la biserica românească din Baton Rouge, Louisiana, SUA, ...destinul părintelui Eugen va lua o traiectorie ce îi va surprinde pe mulţi, mai ales că nu se mai află la vîrsta primei tinereţi. În luna decembrie 2011 – la cererea sfinţiei sale – a fost numit preot paroh pe seama nou-înfiinţatei Parohii Ortodoxe Române “Sf. Mc. Anastasia Romana” din Parla, (Protoieria Madrid) de către Preasfinţitul Părinte Timotei Lauran, Episcopul Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei. Aici, în mai puţin de un an, a închegat comunitatea de români, unindu-i în jurul Liturghiei duminicale, organizînd manifestări cultural-religioase cu fiii conaţionalilor noştri risipiţi prin Diaspora, făcînd vizite pastorale dese şi punînd bazele – alături de alţi colegi- a primei Corale Preoţeşti din Protoieria Madrid. Se vede că aşa i-a fost dat dumnealui, să scrie prin fapte cea dîntîi pagină din istoria comunităţii euharistice din Parla, aici, pe tărîm iberic”.

Sigur că ar mai fi multe de spus despre fructuoasa activitate desfăşurată de părintele Eugen Barz în cei 30 de ani de activitate preoţească, dar consider că cele consemnate dovedesc că părintele, dincolo de faptul că este preot, este indiscutabil un OM, o personalitate distinsă, pasionat desăvârşit al faptelor de obşte, un om al datoriei, indiferent de natura acesteia, familială, socială, culturală, profesională, un om interesat de toţi şi de toate.

Acum la acest moment aniversar, de aici din oraşul de pe malul Borcei – Călăraşi -, transmit omagiul meu sincer, alături de toate gândurile bune, şi mă rog Bunului Dumnezeu să-i dea sănătate deplină alături de cei dragi şi putere de muncă pentru a-şi îndeplini toate proiectele.

Prof. Nicolae Ţiripan

Arhivele Naţionale Călăraşi

sursa:http://www.arenamedia.ro