Vă așteptăm cu drag la Sfânta Liturghie

Mâine , 30 Ianuarie, 2014, este sărbătoarea  Sf. Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur.  

Vă așteptăm cu drag la Sfânta Liturghie între orele 9,00 - 12.

Cu dragoste părintească,
Pr. Eugen-Vasile Barz

Când vorbeşte despre Sfinţii Trei Ierarhi, Biserica spune despre ei că Sfântul Vasile cel Mare este mâna care lucrează, Sfântul Grigorie Teologul este mintea care gândeşte, iar Sfântul Ioan Gură de Aur este gura care vorbeşte. 

Predică la Duminica a 32-a după Rusalii (a lui Zaheu)

Predica Părintelui Cleopa Ilie la Duminica a XXXII-a după Rusalii - Despre atotștiința și mila lui Dumnezeu.

“O adâncul bogăției și înțelepciunii și al științei lui Dumnezeu! Cât sunt de necercetate judecățile Lui și cât de nepătrunse căile Lui!“ (Romani 11, 33)

Iubiți credincioși,

Una din însușirile cele nemărginite ale lui Dumnezeu este atotștiința Sa, prin care toate le știe și de toate poartă grijă. Această știință atotcuprinzătoare nimicește știința și înțelepciunea oamenilor (Iov 5, 12-13; Pilde 19, 21).

În Sfânta Evanghelie de astăzi se spune că iudeii, văzând pe Mântuitorul intrat în casa lui Zaheu, mai marele vameșilor din Ierihon, s-au aprins de mânie asupra Domnului și cârteau că “a intrat să găzduiască la un păcătos“ (Luca 19, 7). Și aceasta o făceau fiindcă socoteau păcătoși pe toți vameșii care adunau impozitele împărătești și făceau multe nedreptăți în slujba lor. Iar Preabunul nostru Mântuitor, știutorul inimilor și cunoscătorul gândurilor, nu lua aminte la răutatea lor, ci cunoscând de departe credința cea mare a lui Zaheu și așezarea cea bună a sufletului său, văzându-l urcat într-un dud ca să poată a-L vedea, a zis către el: “Zahee, grăbește-te de te pogoară, că astăzi, mi se cade să fiu în casa ta“ (Luca 19, 5). Aflaţi mai multe »

Serbare întru amintirea Ctitorilor Unirii

Parohia ortodoxă ”Sfântul Mare Mucenic Anastasia Romana” din Parla-Madrid,

 vă invită  la biserica parohială, mâine 25 ianuarie, de la ora 17,

 să ne bucurăm împreună 
purtând cu drag în sufletul nostru pe cei care au făcut posibilă Unirea.

Cu dragoste părintească,
Pr. Eugen-Vasile Barz

De ce iubirea aproapelui e poruncă?

Motto: Nu calea este imposibilă, ci imposibilul este calea. - Paul Evdokimov

E cu neputinţă să-ţi iubeşti aproapele prin forţe proprii; celălalt e uneori plicticos, arţăgos, capricios, insensibil la prezenţa şi unicitatea ta, câteodată ignorant, alteori sufocant... Aşa că unii dintre noi alegem să ni-l înstrăinăm cu încruntături neîmblânzite, alţii preferăm să-l ţinem la distanţă prin ritualuri complezente; şi apoi ne vedem în continuare de vieţile noastre, fiecare retras în spaţii unde semenul nu mai poate deveni o prezenţă iritantă. Ceea ce ne scapă adesea este că prin strategiile amintite ratăm taina aproapelui şi pe cea a sfinţirii noastre.

Hristos nu ne-a lăsat o reţetă a mântuirii individuale ci o poruncă limpede: “săne iubim unul pe altul” (Ioan XIII, 34). Da, oricât ar părea de straniu – iubirea e o poruncă. Însă ca toate poruncile Domnului şi aceasta e eliberatoare, deschizându-ne o nouă perspectivă asupra vieţii. Iubirea care ni se cere nu e legată de o umanitate anonimă ci îl are în vedere pe cel de lângă mine, omul pe care Dumnezeu prilejuieşte să-l întâlnesc în clipa de faţă. Însă cum să-mi iubesc aproapele când e pisălog, vicios, lipsit de scrupule, mai mult decât atât – dovedeşte o răutate gratuită, îmi tulbură liniştea, mă necăjeşte sistematic, îmi devine insuportabil? Cum l-aş putea iubi pe unul ca acesta? Mi-e imposibil!

Din viață și din Duh

Lumea nu cunoaște nimic mai măreț decât chemarea de creștin. Dar cu cât țelul este mai înalt, cu atât mai anevoioasă atingerea lui.

După cădere, omul s-a făcut câmp de luptă între Dumnezeu și vrăjmașul.

Deznădejdea este pierderea conștientizării că Dumnezeu vrea să ne dea viața vecinică. Lumea trăiește în deznădejde. Oamenii s-au osândit singuri morții. Suntem nevoiți să ne luptăm corp la corp cu negrijania.

Viața lumii se organizează în jurul anumitor patimi omenești, iar viața duhovnicească este marginalizată. Noi trebuie să răsturnăm această ordine, să punem viața duhovnicească în inima vieții noastre.

Cum ne putem afla calea? După Evanghelie, Hristos este calea noastră.

Importantă este conștiința că Hristos este Dumnezeu. Cel ce Îl iubește va fi vecinic lângă El, acolo unde este El.

Să cultivăm darul unităţii naţionale ca fiind un dar al demnităţii poporului român

Fotografia este un tablou din Palatul Patriarhiei 

care reprezintă Unirea Principatelor Române 

(Moldova şi Ţara Românească)

”Unirea Principatelor Române, începută la Iaşi în data de 5 ianuarie 1859 şi desăvârşită la Bucureşti în data de 24 ianuarie 1859, nu este ‘Unirea Mică’, cum zic unii, ci ‘Unirea de bază‘, deoarece ea a constituit temelia pentru formarea în anul 1862 a statului român, numit România, temelie pentru obţinerea independenţei naţionale româneşti în urma Războiului pentru independenţă din anul 1877, temelie pentru ridicarea României la rang de Regat în anul 1881, şi mai ales temelie pentru Unirea din 1 decembrie 1918, de la Alba-Iulia, ca Unire a Transilvaniei cu România, precedată de Unirea Basarabiei cu România, la 27 martie 1918 şi Unirea Bucovinei cu România, la 28 noiembrie 1918”

 ”Ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute ca să păstrăm şi să cultivăm darul unităţii naţionale ca fiind un dar al demnităţii poporului român, obţinut cu multe jertfe şi multe eforturi spirituale şi materiale, spre slava Preasfintei Treimi şi binele nostru al tuturor” ( Preafericitul Părinte Patriarh DANIEL, din mesajul dedicat Unirii Principatelor Române, 24.01.2011 )

Zece leproşi

Domnul nostru, Iisus Hristos, în drum spre Ierusalim, trecând prin ţinutul Samarei şi al Galileei, intră într-un sat. La marginea acestui sat, 10 leproşi ridică braţele şi strigă: „Învăţătorule, miluieşte-ne!”. Domnul nostru, Iisus Hristos, spune atât: „Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!”. Iar ei, ducându-se, pe drum s-au curăţit, adică s-au vindecat.

Unul dintre ei, văzând minunea, se întoarce şi, cu glas mare, îi aduce slavă lui Dumnezeu, căzând în genunchi. Domnul întreabă: „Numai unul s-a întors? Dară ceilalţi nouă nu s-au curăţit şi ei?”. Numai unul s-a întors şi acela de alt neam: „Scoală-te şi du-te, credinţa ta te-a mântuit”.

Tulburătoarea Evanghelie! Scurtă şi tulburătoare. Din ea se citesc, deopotrivă, hidoşenia nerecunoştinţei şi lumina recunoştinţei; deopotrivă, tristeţea Mântuitorului, dar, mai mult decât atât, iubirea lui neasemuită de oameni, care-i înfrânge propria tristeţe. Ţâşneşte, deopotrivă, orbirea necredinţei, dar şi lumina credinţei, care-ţi aduce pace în suflet atunci când îl vezi pe Dumnezeu.

Istorioară - Răspunsul unui copil credincios

Un grup de învăţaţi atei, s-a strâns odată la o dispută despre dumnezeire. Unii spuneau una, alţii alta şi nu se puteau înţelege asupra întrebării lor, dacă este Dumnezeu şi cum ar fi Dumnezeu? Unul dintre ei zicea:

– Nu este Dumnezeu; copilul când se naşte n-are credinţă; numai părinţii i-o apasă cu de-a sila în ceara inimii sale.

Atunci un altul zise:

– Să aducem aici un copil şi să vedem cum i s-a tipărit credinţa în ceara inimii.

Aduseră un băiețel pe care-l întrebară ce ştie despre Dumnezeu şi cum şi-L închipuie el pe Dumnezeu? Atunci băiețelul, desfăcându-şi pieptul, grăi:

– Eu cred că bunul Dumnezeu este atât de mare, încât nu-L pot cuprinde cerul şi pământul dar, pe de altă parte, este atât de mic, încât încape aici, în inimioara mea

Învăţaţii rămaseră ruşinaţi de acest minunat răspuns şi pricepură şi ei că Dumnezeu nu se poate afla prin ocoşeli omeneşti, ci numai prin credinţă.

Nestemate duhovnicesti

Un tânăr monah era tare mâhnit că niciodată nu i se arătase Domnul, în vis sau altfel, că niciodată nu vorbise măcar cu unul din Sfinţii lui Dumnezeu. El auzise că Dumnezeu s-a arătat tuturor fraţilor şi că mulţi fraţi vorbeau zilnici cu sfinţii şi atunci hotărî să renunţe la călugărie.

A lepădat hainele călugăreşti, apoi în lume, într-o singură zi s-a îmbătat, a curvit, a participat la jefuirea unui bogătaş beat apoi a cerut o slujba unui cârciumar.

Cârciumarul i-a dat o slujba de ajutor la bucătărie şi i-a dat şi o cameră. Aici călugărul adormi dar se trezi la miezul nopţii după obiceiul pe care şi-l făcuse, căci întotdeauna se ruga la miezul nopţii când era monah.

Şi-a dat seama că poate rugăciunea îl va ajută să mai spele din păcatele pe care le-a făcut în acea zi şi s-a dus într-un colţ îngenunchind. Acolo rugându-se l-a podidit plânsul.

Nu a băgat de seama la lacrimile care îi curgeau, şi acolo – după atâta oboseală şi după atâta păcat – adormi din nou. A dormit adânc şi trezindu-se dimineaţă, a văzut că locul era pătat de sânge acolo unde el a plâns. S-a uitat peste tot, chiar şi în oglindă; şi-a cercetat fiecare parte a corpului.

Văzu că nu are nici cea mai mică zgârietură, că sângele nu era al lui. S-a uitat mai bine şi iar s-a apropiat de locul unde făcuse rugăciunea şi văzu din nou stropii de sânge. Atunci a înţeles că pentru păcatele lui, Hristos plânsese odată cu el, dar nu cu lacrimi de om, ci cu lacrimi de sânge.

Povestire inclusă în cartea NESTEMATE DUHOVNICEŞTI vol. I, Editura Cristimpuri, 2010

Sursa: crestinortodox.ro

Cand Dumnezeu a creat-o pe "Mama" ...

Cand Dumnezeu a creat-o pe Mama , era in a sasea zi de munca . Un inger a venit si l-a intrebat :

- Dar de ce muncesti atat de mult timp la femeia asta ?

- Pai nu vezi cat e de complicat ?! ... Are peste 200 de piese : o poala suficient de mare cat sa-i stea trei copii in brate de-odata si care dispare de indata ce se ridica in picioare ; are un sarut care vindeca orice boala , de la o zgarietura la o inima franta ; e maleabila , dar nu e elastica si are sase perechi de maini ...

- Sase perechi de maini ! ... Imposibil , raspunse ingerul uimit .

- Eh , si asta nu e nimic pe langa cele trei perechi de ochi !... spuse Dumnezeu.

- Trei perechi de ochi ? ... Pentru toate mamele ? , intreba ingerul inmarmurit ...

- O , daa . O pereche care vede si printr-o usa inchisa ... cand isi intreaba copilul ce face acolo , ea va sti deja raspunsul ... O pereche de ochi la ceafa pentru a vedea ce trebuie sa stie , desi nimeni nu o va crede in stare de asa ceva ... O pereche de ochi in frunte , cu care sa-si vada copilul , mai ales cand acesta este obraznic , si sa-i spuna ca-l intelege si ca-l iubeste fara ca macar sa scoata un singur cuvant .

- Dar , Doamne , nu e cam mult de munca intr-o singura zi ? Poti termina si maine !

- Oh , dar NU pot ! Sunt aproape de final si mi-e asa de draga ! Se poate vindeca singura cand este bolnava si poate face mancare pentru 6 persoane din jumatate de kilogram de carne .

- Dar e asa de moale…, spuse îngerul care s-a apropiat si a pipait Mama.

- Da , e moale , dar e puternica . N-ai idee cate poate indura si realiza !!!

- Si va putea sa si gandeasca ? , a intrebat ingerul ...

- Nu numai ca va putea gandi , dar va fi capabila sa argumenteze si sa negocieze .

- O , Doamne , dar ti-a scapat putin material aici , in coltul ochiului ... ti-am spus eu ca lucrezi prea mult la acest model !

- Dar nu e material , e o lacrima !

- O lacrima ?! La ce-i foloseste ?

- Ii va folosi la bucurie , la tristete , la dezamagire , la durere , la singuratate , la suparare , la mandrie ...

- Dumnezeule , esti genial ! ... Te-ai gandit chiar si la asta , ai creat si lacrima !...

- Nu , aici gresesti , i-a raspuns Dumnezeu zambind . Eu am creat doar femeia , ea a creat lacrima ..

Cel mai frumos documentar despre România!

"Dragostea necondiţionată - rădăcina şi izvorul binelui".

Într-o seară, un tânăr se întorcea acasă. Dar, din cauza întunericului ce se lăsase, s-a împiedicat de un bolovan şi, căzând, s-a lovit destul de tare. Supărat foc, a plecat mai departe, dar un gând nu-i dădea pace. Ce căuta ditamai bolovanul în mijlocul drumului şi cum de nu l-a văzut la timp? Aoleu, dar dacă mai trec şi alţi oameni şi păţesc la fel ca el? Chiar în acea clipă, tânărul s-a oprit şi, cu toate că se lovise destul de tare şi se grăbea să ajungă acasă, a făcut cale întoarsă până la bolovanul cu pricina pe care l-a împins la marginea drumului. Acolo putea să stea oricât, că nimeni nu s-ar mai fi împiedicat de el. De-abia acum, tânărul nostru a plecat liniştit şi mulţumit spre casă. Rana pe care i-o pricinuise căzătura îl durea parcă mai puţin acum, când ştia că i-a scăpat, poate, şi pe alţii de la o suferinţă ca a lui.

Să ştii să te gândeşti şi la ceilalţi, înseamnă să ştii să trăieşti. Bucuriile celor de lângă noi trebuie să fie şi bucuriile noastre, iar durerile şi necazurile lor, trebuie să ne doară şi pe noi. Decât să ne purtăm fiecare de grijă, mult mai bine ar fi dacă fiecare ar avea grijă de ceilalţi.

Te-ai întrebat vreodată dacă n-ai trecut chiar tu pe drumul acela de pe care tânărul a dat la o parte bolovanul? Fără să îl cunoşti, fără să te cunoască, fără să aştepte vreo mulţumire, omul acela ţi-a făcut un bine.

Vă invităm la Taina Sfântului Maslu

Maine, 12 Ianuarie la ora 18. 00 avem Maslu de obște. 

Vor veni preoți din mai multe parohii.

 Vă așteptăm la rugăciune!

O carte online pentru fiecare - Predici la duminici si sărbători

Clik pe coperta cărții :)

Botezul şi Pocăinţa - porţi ale Împărăţiei cerurilor

† DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

(Începutul propovăduirii Domnului)

Matei 4, 12-17

"În vremea aceea, auzind că Ioan a fost întemniţat, Iisus a plecat în Galileea. Şi, părăsind Nazaretul, a venit să locuiască în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon şi Neftali, ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia proorocul, care zice: "Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit". De atunci a început Iisus să propovăduiască şi să spună: Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat Împărăţia cerurilor."

Predică la Duminica de după Botezul Domnului (Începutul propovăduirii Domnului)

Pr. Vasile Mihoc în biserica cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului", Sibiu - Lazaret II

Istorioara - Cum ii poti vorbi despre ocean unei broaste care traieste intr-o fantana?

Poate că multi dintre dumneavoastră care trăiți și în alte țări, ați avut probleme de înțelegere din partea celor de acasă. De aceea am gândit să vă spun această fabulă care cred că este edificatoare:

O broasca a trait toata viata intr-o fantana. Intr-o zi, s-a trezit cu surprindere cu o broasca de alt soi.

- De unde ai venit? a intrebat-o ea.

- Din mare. Acolo traiesc eu.

- Cum este marea? Este la fel de mare ca si fantana mea?

Broasca cea noua a inceput sa rada:

- Nici nu incape comparatie.

Broasca-gazda s-a prefacut interesata de povestile noii venite, dar in sinea sa se gandea: “Dintre toate mincinoasele pe care le-am intalnit in viata mea, aceasta este cu siguranta cea mai mare – si cea mai nerusinata”.

Cum ii poti vorbi despre ocean unei broaste care traieste intr-o fantana?

Ioan era ultima solie pe care a trimis-o Dumnezeu lui Israel.

El avea misiunea să arate pe Mesia - Iisus - şi să-I netezească înainte calea, spre inima lui Israel.

Cum Ioan era „în duhul şi puterea lui Ilie", - cel mai mânios prooroc - se înţelege dintr-o dată şi asprimea lui sălbatecă asupra păcatelor.

Ura împotriva Romei mocnea la culme.

în pustia Iordanului, Ioan striga răspicat şi plin de nădejde: „Pocăiţi-vă căci s-a apropiat împărăţia Cerurilor !" „S-a apropiat"; -până aci proorocii o prevesteau ca pe-un fapt al viitorului îndepărtat; acum împărăţia mesianică era înaintea porţilor.

Ioan denunţa corupţia naţională de la talpă până la coroană.

înştiinţările solemne de la Dumnezeu i-au alarmat pe toţi.

Soborul Sfântului Prooroc, Mergãtorului înainte si Botezãtorului Ioan.

Ziua de astazi, a doua zi dupa Botezul Domnului, este inchinata preamaririi Sfantului Ioan Inaintemergatorul, ca unul care, botezand pe Mantuitorul in Iordan, a descoperit cel dintai lumii, dupa semnul ce i se dase de sus, ca Domnul Iisus este cu adevarat Mesia, Marele Trimis al lui Dumnezeu, Mesia cel asteptat de toata lumea si de noi, sa vina sa ne curete, sa ne sfinteasca, sa ne lumineze, sa ne primeasca viata si fiinta noastra de oameni, mereu si de-a pururea si sa ne mantuiasca.

        Dar Sfantui Ioan a fost Prooroc si un Inaintemergator fata de Mantuitorul Iisus, in toata viata si stradania lui. Mai intai, Sfantul Ioan este pecetluit cu aceasta chemare inca de la venirea lui pe lume, printr-o nastere minunata si vestit de inger (Luca1,17,76); apoi, inca de foarte tanar, el este un Prooroc al pocaintei. El iubeste infranarea si viata aspra din pustia Iordanului.

Acum este duminica dinainte de praznicul Luminilor, adică al Botezului Domnului

Harul Duhului Sfânt, Ce Se pogoară la botez, pecetluieşte lăuntricele prefaceri ale inimii şi mişcări ale duhului, şi plăsmuieşte din ele noul om lăuntric

Acum este duminica dinainte de praznicul Luminilor, adică al Botezului Domnului; duminica următoare se numeşte duminica de după Luminare sau de după Botez; între ele se află Botezul Domnului. Toate trei, ţinându-ne luarea-aminte pironită de Sfântul Botez, ne şi înclină să cugetăm la el. Să cugetăm, deci, la Sfântul Botez!

Data trecută, de Anul Nou, căutând noul, am găsit în noi înşine singura noutate - în fiinţarea cea nouă, în viaţa cea înnoită, altfel spus în renaşterea în Domnul Iisus Hristos, cu harul Duhului Celui Sfânt, prin Sfântul Botez. Aşadar nu va fi fară de cale să lămurim acum ce fel de naştere nouă este aceasta şi în ce stă ea?

Părintele Teofil Părăian: „Ani buni și fericiți, zile bune, viitorul, așa cum dorim să-l avem!”

Cu ziua de astăzi am intrat într-un An Nou, un an pe care-l avem în față și care se adaugă la cei pe care-i avem în spate. Avem în spate anii vieții noastre, fiecare dintre noi, și avem în spate anii de când e lumea. Dar în față avem și veșnicia.

Poetul Mihai Eminescu are o poezie în care spune așa: „Cu mâine, zilele-ți adaugi,/ Cu ieri, viața ta ți-o scazi, / Având cu toate astea-n față,/ De-a pururi, ziua cea de azi.”

Așa e rânduiala lui Dumnezeu, ca cele ce le trăim să treacă și să și rămână, să treacă și să se adauge la ceea ce suntem fiecare dintre noi. S-au înscris în existența noastră anii vieții noastre și, cu tot ce-am agonisit în viața  noastră, stăm în fața viitorului. Viitorul nu ni-l cunoaștem, dar ni-l pregătim; ni-l pregătim în ziua de azi, pentru că prezentul este vremea noastră. Și fiecare zi o trăim ca azi pentru că timpul nostru-i timpul prezent. Cu trecutul ne prezentăm în fața viitorului pe care ni-l pregătim în prezent.