Pr. prof. univ. dr. Vasile Mihoc- Cuvânt către tineri

din tabăra de la Nemțișor - 26 iulie 2013

Demonizaţii din Gherghesa

Printre nenumăratele minuni, pe care le-a săvârşit Mântuitorul Hristos, în timpul cât a petrecut cu oamenii, este şi ceea cu vindecarea îndrăciţilor din ţinutul Gherghesenilor.

Este vorba de doi oameni al căror trecut nu-l cunoaştem şi despre care Sfânta Evanghelie de la Matei ne spune numai că, stăpâniţi de această boală, locuiau prin morminte, că erau groaznici la înfăţişare şi atât de răi, încât nimeni nu se încumeta să treacă pe-aproape de ei.

Vor fi plecat ei de bună voie dintre concetăţenii lor, gherghesenii, sau aceştia, văzându-i stăpâniţi de demoni, îi vor fi alungat ei, luând măsuri de apărare, ca şi în cazul cu bolnavii de lepră. Nu putem şti. Ceea ce putem bănui însă, este că răutatea lor împotriva oamenilor singuratici, trecători pe acolo, era cu atât mai mare, cu cât ea era sporită de setea de răzbunare împotriva comunităţii omeneşti în genere.

Pr. Vasile Mihoc - despre demonizati

Mesaj de condoleanţe și rugăciune pentru victimele accidentului de tren din Galicia

 În urma teribilei catastrofe feroviare din nord-vestul Spaniei soldată cu cel puţin 78 de morţi, potrivit ultimului bilanţ, parohia noastră, adresează sincere condoleanţe familiilor îndoliate şi ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Biruitorul morţii, să odihnească cu drepţii sufletele celor ce au trecut la Domnul, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit. 

Fie ca Bunul Dumnezeu să dăruiască familiilor îndoliate şi tuturor celor care i-au iubit şi preţuit pe cei plecați dintre noi, mângâiere şi întărire sufletească.  

Veşnica lor pomenire din neam în neam!

În semn de solidaritate cu poporul spaniol, greu încercat în aceste zile, duminică, 28 iulie 2013, în bisericile şi mânăstirile Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei se vor înălţa rugăciuni pentru odihna în pace a sufletelor celor care au trecut la cele veşnice.

Mesaj de compasiune şi condoleanţe al Patriarhului României pentru victimele accidentului feroviar din Spania

În urma accidentului feroviar care a avut loc în oraşul spaniol Santiago de Compostella în seara zilei de 24 iulie 2013, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a transmis Eminenţei Sale, Cardinalul Antonio María Rouco Varela, Arhiepiscopul Madridului şi Preşedintele Conferinţei Episcopale Spaniole, următorul mesaj de compasiune şi condoleanţe:

 Bucureşti, 25 iulie 2013

Eminenţa Voastră,

Am luat cunoştinţă cu durere de consecinţele dramatice ale tragicului accident feroviar produs în Santiago de Compostella în seara zilei de 24 iulie 2013, accident în care au murit zeci de cetăţeni spanioli şi au fost rănite peste 140 de persoane.

În aceste momente de încercare pentru numeroase familii spaniole, în numele clerului şi credincioşilor Bisericii Ortodoxe Române, ne exprimăm compasiunea şi solidaritatea cu toţi cei care au avut de suferit şi ne rugăm lui Dumnezeu să dăruiască odihnă sufletelor celor care şi-au pierdut viaţa şi să aline pe cei aflaţi în suferinţă. 

Guvernul spaniol anunţă trei zile de doliu în memoria victimelor accidentului din Galicia

Guvernul spaniol urmează să decreteze trei zile de doliu oficial, în memoria victimelor tragicului accident feroviar petrecut în Galicia, în urma căruia au murit 78 de persoane, iar alte 95 au rămas internate în spital, dintre care 36 cu diagnostic grav.

Anunţul a fost făcut de şeful executivului spaniol în capitala Galiciei, în declaraţia în care a precizat, de asemenea, că speră stabilirea "cu cea mai mare repeziciune şi cu diagnosticul pe deplin corect" a cauzelor accidentului de tren. 

La Poarta Nimanui

Si-acum la poarta nimanui
ti-ai flutura in prag salutul,
spre tot ce, ieri, sfintindu-ti lutul
ti-au fost aripa, rug sau cui.

Azi, porti si gloria si cnutul,
tot pe-o balanta sa le pui.
Si-ai vrea sa multumesti oricui
iti dete piatra ori sarutul.

Ca dac-ai strans balsam din uri,
si din urzici azur subtire,
si cantec de-ai stiut sa furi,
din calda lacrimei zvacnire
nu rastignire-a fost sa induri
ci clipa ta de nemurire!

de Radu Gyr

Invitatie la poezie

Am primit pe contul de facebook al parohiei urmatoarea invitatie, o dam si noi mai departe :)

Asociatia "Confluente Culturale" invita toti iubitorii de poezie la o intalnire cu poetul roman, Marius Girnita . 

Evenimentul va avea loc in Parla, pe data de 27 iulie 2013, la ora 12.00 - Casa de Cultura (strada San Anton, s/n). 

Poetul va prezenta ultimul său volum de versuri "Desene de creta" - Editura Vinea, 2013. 

Va asteptam cu drag si avem convingerea ca veti petrece momente deosebite alaturi de noi!! Va multumim! 

“Încă nu m-am smerit”

Fericitul Stareţ deosebea două feluri de smerenie: cea ascetică şi cea Dumnezeiască. Nu mult înaintea sfârşitului său, la întrebarea mea, „Stareţ, vreţi să muriţi?” – el a răspuns: „Încă nu m-am smerit.” Nu am nici o îndoiala că avusese în vedere smerenia de nedescris a lui Hristos (cea Dumnezeiască), pe care niciodată nu a putut să o uite. Amintindu-şi de ea, scria astfel:

Fericit sufletul carele şi-a păzit curăţia sufletească şi trupească: iubeşte pre el Domnul şi îi dă harul Sfântului Duh; şi harul leagă sufletul atât a iubi pre Dumnezeu, cât din dulceaţa Duhului Sfânt nu se poate rupe de Dumnezeu, şi cu nesaţ tânjeşte către Dânsul, căci dragostea lui Dumnezeu nu cunoaşte sfârşit.

Cum să nu ne revoltăm în fata suferintei

Cuvânt al părintelui Teofil, înregistrat în Franta / la 20 iunie 1999 si preluat din Feuille Saint Jean Cassien, nr. 68/ iunie 2000

Încă din tinerete mă întreb la ce serveste suferinta si nu am găsit încă răspunsul potrivit. Am constatat că pentru toată lumea, pentru cei care suferă si pentru cei care nu suferă, suferinta este în acelasi timp o realitate, o problemă si o taină. Realitate pe care nu o putem evita, problemă pe care nimeni nu a reusit să o rezolve, suferinta rămâne taină. De fapt, nu e important ceea ce credem sau gândim despre suferintă; important este raportul pe care îl avem cu propria noastră suferintă. Ce putem face ca să nu suferim?

Biserica nu vrea ca oamenii să sufere. În timpul slujbelor noi ne rugăm pentru un ,sfârsit crestinesc vietii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace si răspuns bun la înfricosătoarea judecată a lui Hristos, să cerem". Biserica doreste ca credinciosii să-si ducă viata în liniste si pace, si cât este posibil, să nu sufere. În timpul Sfintei Liturghii ne rugăm de asemeni pentru conducătorii Bisericii, pentru episcopul nostru, ,ca Domnul să-l păzească întreg, în pace, cinstit, sănătos, îndelungat în zile". După ce am făcut această cerere pentru conducătorii Bisericii, o facem si pentru noi toti, pentru că adăugăm: ,pe toti si pe toate".

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împlineşte astăzi 62 de ani

Întru multi ani Prea Fericite Parinte Patriarh Daniel!

I. DATE BIOGRAFICE

• S-a născut la data de 22 iulie 1951, din părinţii Alexe şi Stela Ciobotea, în satul Dobrești, comuna Bara, județul Timiș. La Botez a primit numele Dan-Ilie.

II. FORMAREA ŞI EXPERIENŢA PROFESIONALĂ

• 1958-1962 – urmează şcoala primară în satul natal Dobrești, județul Timiș;
• 1962-1966 - urmează gimnaziul în localitatea Lăpușnic, județul Timiș;
• 1966 - începe cursurile liceale în orașul Buziaș, pe care le continuă în municipiul Lugoj, la Liceul „Coriolan Brediceanu” (1967-1970);
• 1970-1974 – studiază la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Sibiu;  
• 1974-1976 - urmează cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universi­tar Ortodox din București, Secția Sistematică, sub îndrumarea pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae; Aflaţi mai multe »

Vindecarea slugii sutaşului – Duminica a IV-a după Rusalii

Cum să se mântuiască un om lipsit de smerenie, de blândeţe, de supunere si de ascultare faţă de Dumnezeu? Cum să se mântuiască necredinciosul şi păcătosul „dacă dreptul abia se mântuieşte” (I Petru 4, 18)? Apa nu se adună pe crestele munţilor, ci în locuri joase, adânci. Nici binecuvântarea lui Dumnezeu nu se sălăşluieşte în cei mândri, care se umflă pe sine în faţa Lui, ci în cei smeriţi şi blânzi, care şi-au adâncit inima prin smerenie şi blândeţe, prin închinare înaintea măreţiei lui Dumnezeu şi ascultare de voia Sa. Când o viţă de vie nobilă, îndelung îngrijită, se mănează şi se usucă, gospodarul o taie şi o aruncă în foc şi în locul ei sădeşte o viţă sălbatică.

Când fiul uită dragostea părintească şi se ridică împotriva tatălui său, ce va face acesta? Îl va alunga din casa sa pe fiu şi va înfia pe străini.

Virtuţile sutaşului – virtuţile noastre

Duminica a 4-a după Rusalii

(Vindecarea slugii sutaşului)

Mc. 8, 5-13

„Nici în Israel n-am aflat atâta credinţă”

Prea Cuvioase părinte stareţ, iubiţi fraţi şi iubiţi credincioşi, Prin cele ce s-au citit din Sfânta Evanghelie la această Liturghie, ne-am întâlnit cu o altă minune şi cu un om minunat: cu o minune şi cu un om de care şi Domnul Hristos s-a minunat. Este vorba de vindecarea servitorului unui sutaş din Capernaum, aceasta este minunea pe care Domnul Hristos a făcut-o de la depărtare, şi este vorba de omul minunat, omul de care s-a minunat Domnul Hristos, sutaşul din Capernaum.

Pentru noi este un om cunoscut, citim despre el în Sfânta Evanghelie de la Matei, capitolul 8, şi în Sfânta Evanghelie de la Luca, capitolul 7. Ne întâlnim cu el de câte ori citim aceste texte din Sfânta Evanghelie şi ar fi bine să luăm aminte de omul minunat, de omul de care s-a minunat Domnul Iisus Hristos ca să fim şi noi ca el: cu credinţă, nădejde, iubire şi smerenie. Acestea sunt patru virtuţi pe care sigur le-a avut sutaşul din Capernaum şi pe care trebuie să le aibă toţi creştinii – sutaşul din Capernaum încă nu era creştin – şi pe care le au toţi sfinţii: credinţă, nădejde, iubire şi smerenie.

Sfântul Prooroc Ilie

Sfântul Prooroc Ilie a fost cel mai râvnitor pentru Dumnezeu dintre proorocii Vechiului Testament. Viaţa pământească a Sfântului Ilie a fost ca un rug apris. Plin de har şi de adevăr, Proorocul Lui Dumnezeu Îl purta în sine şi nu se intimida în faţa nimănui, ci era demn şi netulburat, iute în mişcări şi aspru în vorbire, iar cuvântul lui cu putere multă „ca făclia ardea“ (Ecclesiasticul 48, 1).

Despre Sfântul Prooroc Ilie, văzătorul de Dumnezeu, ne vorbește Sfânta Scriptură în capitolele 17-22 din Cartea a treia a Regilor și în capitolele 1-2 din Cartea a patra a Regilor, unde ne sunt prezentate câteva evenimente din viața lui pământească, unele dintre ele fiind importante și pentru viața poporului evreu.

Originar din cetatea Tesve, din ținutul Galaadului (ținutul muntos dintre râul Iordan și deșertul arab), Proorocul Ilie a trăit cu aproape 900 ani înaintea lui Hristos, și era fiul lui Sovac, preot al Legii Vechi, din neamul lui Aaron. Tradiția spune că la naşterea sa tatăl său a văzut oameni îmbrăcaţi în alb învelindu-l în scutece de foc și, rostindu-i numele (Ilie vine din numele ebraic Elijah care înseamnă ”al cărui Dumnezeu este Iahve-Domnul”), i-au dat să mănânce o flacără, simbol al râvnei pentru Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungul întregii sale vieţi. Încă din copilărie respecta strict toate poruncile Legii și se păzea neîncetat în trezvie, ca în fața lui Dumnezeu, prin rugăciune, feciorie și post, care îi făcură sufletul ca focul și, astfel, detașându-se de grijile lumești, s-a arătat model al vieţii mănăstireşti.

Preoții ortodocși din Spania și Portugalia botează anual cinci mii de copii români

Românii care au plecat în lumea largă și-au luat cu ei și credința. Biserica Ortodoxă Română a fost nevoită să le asigure credincioșilor lăcașuri în care aceștia să se poată ruga în limba română. Așa au apărut două dintre cele mai mari episcopii românești, cea de la Madrid și cea de la Roma.

Corespondentul Digi24 la Madrid, Ciprian Bălțoiu, a vorbit cu episcopul care păstorește parohiile din Spania și Portugalia, Preasfinția Sa Episcopul Timotei.

Prea sfinţia voastră, sunteţi de ani de zile în Spania şi Portugalia. Cum se implică Biserica Ortodoxă, foarte prezentă aici, cum se implică în viaţa comunităţii românilor?

PS Timotei: La ora actuală avem 100 de parohii şi alte 29 de locuri de slujire. Prima misiune pe care am avut-o atât în Spania şi Portugalia, a fost aceea de a ne apropia mai lesne comunitatea ortodoxă. În primul rând prin parohiile pe care le avem încercăm să păstrăm credinţa ortodoxă, la românii plecaţi de acasă cât şi la copii. Sunt foarte mulţi copii, după cum ştiţi şi dvs, în Spania şi Portugalia, copii de români în fiecare an am avut peste 5000 de botezuri, comunitatea este tânără, aceşti copii cred eu că sunt vitregiţi. De ce?  Aflaţi mai multe »

 

Cand Dumnezeu are pasaport spaniol...

Au plecat din tara cu sutele de mii, in speranta ca muncind in strainatate vor izbuti sa scape de saracie. Au lasat in urma familii, prieteni, copii, un rost omenesc... Un singur lucru au luat romanii cu ei de-acasa, in bagajele lor sarace: pe Dumnezeu. Bunul cel mai de pret de care nu s-au putut desparti.

In Spania exista astazi cateva zeci de parohii ortodoxe romanesti, unde emigrantii isi gasesc alinare, curaj, putere, si unde se simt cel mai aproape de patrie. In luna august, am vizitat trei biserici romanesti din Spania. Desi aflate la sute de kilometri departare una de alta, incheaga minunat constiinta romanilor aflati departe de tara. Aflaţi mai multe »

Pr. Teofil Paraian - Lumina din suflet

Inaugurarea unei noi mănăstiri ortodoxe în Spania

Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei și Portugaliei anunță inaugurarea mănăstirii de la Vilaller, Spania, ce va avea loc duminică, 28 iulie, prin săvârșirea Sfintei Liturghii, începând cu ora 10.00, de către Preasfințitul Părinte Timotei. Această nouă mănăstire s-a înființat în cadrul Seminarului de la Vilaller situat în Pirineii Spanioli, pe care Don. Joan Piris Frigola, Episcop al Episcopiei de Lleida, l-a dat în folosință Episcopiei noastre în urmă cu un an. În acest timp au fost efectuate o serie de lucrări de reabilitare a clădirii, de către credincioșii din parohiile apropiate, astfel încât s-au asigurat condițiile minime pentru funcționarea mănăstirii.

Edificiul are peste 80 de camere, ceea ce permite ca, pe lângă mănăstire, aici să funcționeze un centru de spiritualitate ortodoxă, unde episcopia va organiza tabere pentru copii, tineri și adulți.

sursa: http://www.episcopiaspanieiportugaliei.es

Ce este Ortodoxia?

Ortodoxia este adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu şi cinstire a lui Dumnezeu; Ortodoxia este închinarea la Dumnezeu în Duh şi Adevăr; Ortodoxia este proslăvirea lui Dumnezeu prin adevărata Lui cunoaştere şi închinare la El; Ortodoxia este proslăvirea de către Dumnezeu, prin dăruirea harului Atotsfântului Duh, a omului care slujeşte Lui cu adevărat. Duhul este slava creştinilor (Ioan 7, 39). Unde nu este Duhul, acolo nu este Ortodoxie.

Nu este Ortodoxie în învăţăturile şi filosofările omeneşti: în ele domneşte ştiinţa cu nume mincinos, care e roadă a căderii. Ortodoxia este învăţătura Sfântului Duh, dată de Dumnezeu oamenilor spre mântuire. Unde nu este Ortodoxie, acolo nu este mântuire. „Cine voieşte să se mântuiască, mai înainte de toate se cade lui să ţină credinţa sobornicească, pe care dacă nu o va păzi omul întreagă şi fără de prihană, fără nici o îndoială, va pieri pe veci” [ Simbolul Sfântului Atanasie cel Mare, patriarhul Alexandriei. ]

Cum să ne rugăm eficient

Mult prea adesea viaţa pe care o ducem este împotriva rugăciunii pe care o oferim lui Dumnezeu şi numai atunci când reuşim să armonizăm cuvintele rugăciunii noastre cu felul de a trăi, rugăciunea noastră dobândeşte puterea, splendoarea şi eficienţa pe care le aşteptăm să se producă. Mult prea adesea ne adresăm Domnului, sperând că va face ceea ce noi înşine ar trebui să facem în numele şi în slujba Lui.

De cele mai multe ori, rugăciunile noastre care sunt elegante, discursuri bine pregătite, care au rezistat secolelor, le oferim Domnului zi de zi, ca şi cum ar fi suficient să repetăm an de an, cu o inimă rece şi cu o minte mecanică, cuvinte arzătoare născute în deşert şi în pustie, din cele mai adânci suferinţe umane, în cele mai aprigi situaţii pe care istoria le-a cunoscut vreodată. Într-una din predicile sale, mitropolitul Antonie de Suroj ne învaţă cum să ne rugăm. Aflaţi mai multe »

Părintele Savatie Baştovoi - Riscurile Dragostei

Dragostea nu are nevoie de cuvinte multe. Dragostea este sau nu este. Cuvintele niciodată nu au atras dragostea şi nu au convins-o să rămână, să ştiţi, după cum nici tăcerea nu a alungat dragostea niciodată. Ba, dimpotrivă, multele cuvinte o golesc de frumuseţea ei.

 - O vorbă de-a noastră spune că atunci când faci ceva pentru Dumnezeu, te duci undeva, la o biserică, într-un pelerinaj, îngerul păzitor îţi numără paşii şi, atunci când este nevoie, această numărătoare te va ajuta. Nu ştiu câţi paşi intră într-un kilometru, dar ştiu că părintele Savatie a făcut o groază de kilometri şi cu foarte multe întâmplări până să ajungă aici, la Arad. Ne bucurăm că a ajuns! Faptul că sala este plină - geme, cel puţin cât se vede, şi asta după ce s-a amânat din, aş zice, binecuvântate pricini, după ce s-a amânat conferinţa de ieri - spune tot şi restul va spune părintele. Ne bucurăm că a venit!

00:00:30 - Părintele Savatie: Şi eu mă bucur că am ajuns, vă mulţumesc că aţi venit, că aţi avut bunătate... Ieri mă suna un părinte, când mergeam pe drum, am stat în vamă vreo 3-4 ceasuri; zice: Ce faci, părinte? Bine, părinte, sunt în picioare de… şi după aia zic: Stai, că nu în picioare, sunt pe fund, de 15 ceasuri, că eram în maşină. Am ajuns cu bine, mulţumim! Iarăşi, ca de obicei, pentru că nu ştiu din ce pricină, atunci când cineva mă cheamă - pentru că încă mă mai cheamă, tot nu ştiu din ce pricină -, oamenii vor să vorbim despre dragoste. Şi, trecând atâta vreme şi auzind de-atâtea ori propunerea asta, îmi dau seama că nu mai pot vorbi despre dragoste. Aflaţi mai multe »

Preoţii trebuie să intervină social, să le dea oamenilor încredere

 Sursa: http://www.noiinspania.com

Predica Pr. Teofil Paraian - Despre grijile vietii

Clik pe fotografie

Duminica a II-a după Rusalii - Părintele Ilie Cleopa

În Sfânta Evanghelie de duminică ni se vorbește despre chemarea primilor patru apostoli. “Pe când umbla Iisus pe lângă Marea Galileei a văzut doi frați, pe Simon ce se numește Petru și pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Și le-a zis: Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele au mers după El. De acolo mergând mai departe, a văzut alți doi frați pe Iacob al lui Zevedeu, și pe Ioan fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându-și mrejele și i-a chemat. Iar ei, îndată lăsând corabia și pe tatăl lor, au mers după El“ (Matei 4, 18-22).

Erau multe corăbii cu pescari galileeni pe mare, dar Hristos Mântuitorul lumii numai pe unii i-a chemat la Sine, pentru această chemare și misiune dumnezeiască, de a-I fi martori ai Învierii, apostoli și propovăduitori ai Sfintei Evanghelii “până la marginile pământului“.

Pr Nectarie Sihastria Putnei - Predica la Duminica Sfintilor Romani

06.06.2010

«Omul este jumătate dragoste, jumătate luptă»

fragment dintr-unul din interviurile realizate, în anii 2005-2007, de scriitorul Adrian Alui Gheorghe cu vrednicul de pomenire părintele arhimandrit Iustin Pârvu. Interviurile vor apărea într-un volum aflat în pregătire pentru tipar

- Părinte Iustin, după experienţa dvs. de viaţă, de “îngropare în oameni”, ce credeţi, omul trebuie înţeles sau trebuie iubit?

- Omul trebuie iubit. Dar ca să-l iubeşti trebuie să-l înţelegi. Dacă îl vezi căzut acolo, neapărat trebuie să gândeşti că trebuie să-i dai o mână de ajutor. Iubirea aproapelui este o lecţie de iubire faţă de Dumnezeu. Dacă nu-l iubeşti pe cel de alături, dacă nu-l ajuţi, nu eşti capabil nici să-l iubeşti pe Dumnezeu. Iubirea aproapelui este prima treaptă spre mântuire, pe treapta asta trebuie să repeţi pentru marea iubire de Dumnezeu. ( citeşte mai departe aici)

Veniţi la Hristos!

Noroade ale pământului, cad în genunchi înaintea voastră şi vă rog cu lacrimi: „Veniţi la Hristos! Eu cunosc iubi­rea Lui pentru voi. O cunosc şi de aceea strig întregului pă­mânt. Dacă nu cunoşti ceva, cum vei vorbi despre aceasta?"

Vei întreba, poate: „Dar cum putem cunoaşte pe Dumnezeu?" Eu, însă, spun că vedem pe Domnul prin Duhul Sfânt. Şi tu, dacă te smereşti, atunci şi ţie Duhul Sfânt îţi va arăta pe Domnul nostru; şi atunci şi tu vei voi să strigi despre El întregului pământ.

Sunt bătrân şi aştept moartea, şi scriu adevărul din dragoste pentru norod, pentru care se întristează sufletul meu. Dacă aş putea ajuta fie şi numai un singur suflet să se mântuiască, şi pentru aceasta voi mulţumi lui Dumnezeu, dar inima mea suferă pentru întreaga lume şi mă rog şi vărs lacrimi pentru întreaga lume, ca toţi să se pocăiască şi să cunoască pe Dumnezeu şi să trăiască în iubire şi să se desfete de libertate în Dumnezeu.

Voi, toţi oamenii de pe pământ, rugaţi-vă şi plângeţi pentru păcatele voastre, ca Domnul să vi le ierte. Unde este iertarea păcatelor, acolo e şi o conştiinţă liberă şi iubi­re, chiar dacă una mică.

Fericirea nu are nevoie de cuvinte

Ieri a fost ziua de naştere a Verei. Au trecut trei ani de la acea noapte petrecută la spitalul Derby, când ne rugam pentru viaţa mamei sale. Cât de mărunte şi de jalnice par toate discuţiile „serioase", frământările, în comparaţie cu acea noapte.

Ce este fericirea? Fiecare oră, fiecare cafea de dimineaţă pe care o savurez împreună cu L., două-trei ore de linişte seara. Nici o discuţie „specială". Totul este limpede şi ,de aceea, atât de bine! Dacă am încerca să definim esenţa acestei fericiri, am face-o în moduri diferite; am putea chiar să ne certăm! Cuvintele mele i s-ar părea nepotrivite şi viceversa. Neînţelegere! Şi fericirea noastră ar păli. Cu cât ne apropiem mai mult de esenţa unui lucru cu atât avem mai puţină nevoie de cuvinte.

În veşnicie, în împărăţia lui Dumnezeu, doar cuvintele „Sfânt, Sfânt, Sfânt" vor mai fi necesare, doar cuvinte de laudă şi de mulţumire, doar rugăciunea şi lumina desăvârşirii şi a bucuriei. Din această cauză, singurele cuvinte de care avem nevoie şi care au un înţeles adânc nu sunt cele despre realitate (discuţii), ci acelea care sunt reale în sine, care sunt tocmai simbolul, existenţa şi misterul realităţii.

Cuvântul lui Dumnezeu, rugăciunea, arta... a fost cândva o vreme când teologia era acel „cuvânt al lui Dumnezeu", nu doar cuvinte despre Dumnezeu, ci cuvinte dumnezeieşti, o revelaţie. Ce este rugăciunea? Este aducerea aminte de Dumnezeu, simţirea prezenţei Sale şi bucuria pe care ne-o dă această prezenţă, întotdeauna, oriunde, în toate.

Fragment din cartea "Biografia unui destin misionar,

Jurnalul Pãrintelui Alexander Schmemann (1973-1983)

Pr Dumitru Staniloae - Ziua a opta