Si-acum la poarta nimanui
ti-ai flutura in prag salutul,
spre tot ce, ieri, sfintindu-ti lutul
ti-au fost aripa, rug sau cui.
Azi, porti si gloria si cnutul,
tot pe-o balanta sa le pui.
Si-ai vrea sa multumesti oricui
iti dete piatra ori sarutul.
Ca dac-ai strans balsam din uri,
si din urzici azur subtire,
si cantec de-ai stiut sa furi,
din calda lacrimei zvacnire
nu rastignire-a fost sa induri
ci clipa ta de nemurire!
de Radu Gyr
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!