Predică la Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir

...Ci fiindcă o dată în an se prăznuieşte Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir, vom vorbi ceva din viaţa acestui Mare Martir, mare Sfânt al Bisericii lui Hristos. Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir, s-a născut în cetatea Solunului, sau Tesalonic, din Grecia. Tatăl său a fost voievodul, comandantul cetăţii Tesalonic; şi era creştin, dar ţinea în taină dreapta credinţă, pentru marea prigoană care era atunci asupra credincioşilor creştini. El avea pe acest copil Dimitrie, pe care l-a crescut în dreapta credinţă cea a lui Iisus Hristos.

Şi avea în palatul său tatăl lui Dimitrie două icoane preafrumoase, ferecate în aur: icoana Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi cea a Prea Sfintei şi Prea Curatei Maici, la care se duceau în taină şi se închinau, el şi soţia lui. Şi îl ducea şi pe copilul Dimitrie, din pruncie, să se închine Mântuitorului şi Maicii Domnului, în faţa acestor sfinte icoane, învăţându-l pe dânsul taina adevăratei credinţe în Hristos încă de la cea mai fragedă vârstă.

La mulţi ani tuturor celor care poartă numele de Dimitrie

La mulţi ani tuturor celor care poartă numele de Dimitrie şi alte derivate.

 Vă dorim din inimă numai bucurii şi o toamnă frumoasă lângă cei dragi.

Invatatorului dreptslavitoarei credinte celei intru Hristos, surpatorului si rusinatorului paganatatii, Izvoratorului de mir, Marelui Mucenic Dimitrie, ostasul cel adevarat al lui Hristos, care s-a aratat Bisericii ca un soare si mare aparator credinciosilor, toti acum cantari de multumire si laude din suflet cu dorire aducandu-i sa-i cantam: bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!

Biblia in istorie - Vindecarea demonizatului din tinutul Gherghesenilor

Gadareni suntem, Iisuse

Meditaţie în versuri la Duminica a 23-a dupa Rusalii

- Vindecarea demonizatilor din Tinutul Gadarenilor -

Ev. Luca 8, 26-39

Gadareni suntem, Iisuse, plini de patimi şi nevoi,
suntem inimi nesupuse, Te-am gonit, dar, o, Iisuse,
 nu Te duce de la noi!

Plini suntem de fapte rele şi-al păcatului noroi,
gemem sub necazuri grele, nu ne părăsi în ele,
 nu Te duce de la noi!

Nu te duce! Fără Tine, suntem orbi, flămânzi şi goi...
Ia-ne tot ce-avem, mai bine; toate n-au un preţ cât Tine;
nu Te duce de la noi!

N-asculta pe-aceia care şi-azi Te-alungă iar napoi!
Arse-n dor de vindecare, plâng atâtea răni amare;
nu Te duce de la noi!

Mii de inimi chinuite varsă-al lacrimii şuvoi,
cer cuvintele-Ţi iubite; nu le părăsi zdrobite;
nu Te duce de la noi!

Doamne, Oastea Ta umilă duce greutăţi puhoi.
Le vom duce fără silă, dar ascultă-ne, ai milă,
nu Te duce de la noi!

Traian Dorz

Invitație la hram

Parohia Ortodoxa Română Sfanta Anastasia Romana din Parla-Madrid vă cheamă pe toți la HRAMUL BISERICII NOASTRE, CALLE SANCHA BARCA Nr.1, LA DATA DE 19 0CTOMBRIE 2013.

După Sfânta Liturghie, va avea loc o Agapă la Restaurantul românesc din Torejon de Velasco. Masa de la restaurant costă 10 euro de persoană. 

Vom avea în program Cântece și jocuri Populare interpretate de Copiii din Parohia noastră, Grupul de dansatoare Suflet de Român precum si un Spectacol de Muzică Populară Românească interpretat de Orchestra Rapsozii, din Parla. Veți fi poftiți apoi și la o Horă Românească cu dansuri din toate zonele folclorice ale țării.

Inscrierile se fac la Doamnele Victoria Moiseanu și Manuela Marincat. 

Dragii mei vreau să vă aduc O VESTE MINUNATĂ. LA HRAMUL BISERICII NOASTRE va participa însuși PREASFINTITUL PĂRINTELE NOSTRU TIMOTEI, EPISCOPUL EPISCOPIEI ORTODOXE ROMÂNE A SPANIEI SI PORTUGALIEI. Preasfințitul Părintele nostru va fi întîmpinat la Ora 9, 30 când va începe Sfânta Liturghie. Vestea aceasta va fi încununată de Sjujba HIROTONIEI UNUI TÂNĂR ÎN TREAPTA DE PREOT, pentru o parohie din sudul Spaniei. Această Slujbă a Hirotoniei unui viitor preot este o NOUTATE ABSOLUTĂ în parohia noastră. Iată cum răsplătește Dumnezeu pe Credincioșii noștri. Vă așteptăm pe toți cu drag, bineînțeles și pe cei din alte localități!

Rugaciune si poezie - Sfânta Anastasia Romana

TROPAR 1

Muceniţă prealăudată, cu florile înţelepciunii ai fost împodobită de Împăratul vieţii,
Şi cu sete ai alergat spre chinuri, defăimând prin răbdare pe semănătorul morţii,
Ca ceea ce ai primit cununa biruinţei şi cu cetele îngereşti ai fost numărată,
Nu ne uita pe noi în rugăciune, ci scoate-ne din a ispitelor mare sărată.

  TROPAR 2 

Fericţi sunteţi, căci pe scara pocăinţei aţi ajuns la înălţimea doririi,
Şi acum cu îngerii dănţuiţi, aducând darurile bogate ale măririi,
Cereţi pace sufletelor noastre şi surparea ispitelor multe,
Ca să vă fericim ca pe doi stâlpi neclintiţi întru virtute.

SFÂNTA ANASTASIA ROMANA ȘI MĂNĂSTIREA GRIGORIU

Un alt sfânt protector al Mănăstirii Grigoriu este Sfânta Mare Muceniță Anastasia Romana, martirizată în secolul al III-lea de către Decius prin torturi îngrozitoare. Înspre capătul vestic al curții exterioare există o biserică închinată Sfintei. Multe fragmente din moaștele ei au fost păstrate în mănăstire, inclusiv porțiuni din piele care au devenit cu timpul frumos-mirositoare. Există și un recipient special în care e păstrat sânge vărsat chiar în momentul martiriului său.

Sfânta Anastasia are grijă, în special, de sănătatea Părinților, motiv pentru care ei o numesc și ”Doctor”. Nu este deloc ușor a enumera toate momentele în care călugării au fost vindecați de boală prin puterea ei miraculoasă. Au fost perioade de timp când infirmierii mănăstirii nu au avut ceva de făcut, întrucât oricine se simțea bolnav, făcea o metanie în fața moaștelor Sfintei Anastasia și primea vindecare imediat.

O istorioară cu tâlc duhovnicesc

Într-o predică, un preot a povestit o întâmplare:

"Venind obosit de la serviciu, sotul s-a culcat în pat fără să mănânce. Desi era târziu, sotia s-a dus să arunce la ghenă gunoiul si punga cu scutecele pampers murdare ale bebelusului si, când s-a întors, a uitat să încuie usa de la intrare. Dimineata, când să plece la serviciu, sotia a văzut că peste noapte usa rămăsese descuiată. S-a dus si l-a sculat pe sot, nervoasă.

- Uite, puteau intra hotii. De ce nu esti atent? Vrei să intre cineva să ne dea în cap si să ne fure tot?

- Am încuiat-o, eu stiu că am încuiat-o. Dar, dacă tu zici că am uitat să o încui, înseamnă că asa o fi. Iartă-mă.

- Ai uitat. Iar ai lăsat-o deschisă. Tot timpul vrei să ai dreptate. Mai lasă-mă în pace.

Despre viața și slujba Sfintei Prea Cuvioase Parascheva

Iubiți frați și surori întru Domnul,zilele de pomenire ale Sfinților ar trebui să nască în noi dorința frumoasă, sfântă, neapărată de a le cunoaște viețile, slujbele, Sfintele Icoane, Sfintele Moaște, posteritatea lor până la noi și, mai ales, să intrăm în rugăciune, în intimitate cu ei. Pentru că datele despre ei ne devin interioare și chiar ei înșiși ne devin prieteni și cunoscuți, intimi, dacă prin ceea ce a rămas de la ei stabilim o relație de prietenie prin rugăciunea față de ei, ca Sfinții lui Dumnezeu să fie mijlocitorii noștri în fața Domnului, ei, care sunt prietenii Stăpânului nostru.

Și sunt încredințat de faptul (pentru că experiența ne-o arată din plin), că cei care încep să se împrietenească cu Sfinții lui Dumnezeu ajung să nu se mai sature de dorirea lor, de nevoia de a-i cunoaște și mai mult, și mai propriu, atât prin ceea ce a rămas de la ei cât și prin vorbele de dragoste pe care le spun către ei.

Paraclisul Sfintei Cuvioase Maici Noastre Parascheva de la Iasi

Acatistul Sfintei Parascheva - Marian Moise [ intreg ]

Rugăciune către Sfânta Anastasia Romana

Mare muceniță a lui Hristos, Anastasia, ce ai suferit pentru credința dreptslăvitoare, învață-mă pe mine cel ce sunt întunecat și fără cunoștință, a mărturisi pe Dumnezeu și a sta neclintit în credință. Tu care ai suferit dezbrăcarea trupului asemenea ca a lui Hristos, îmbracă-mă în haina pocăinței celei adevărate. Focul cel iute și arzător în care ai fost pusă, să stingă văpaia patimilor mele cele necurate de care sunt cuprins. Roata cea îngrozitoare pe care ai fost legată și zdrobită la oase, să vindece sufletul meu cel ruinat de păcate. Sânurile tale care au fost tăiate fără milă de păgâni, cu briciul otrăvit, să întinerească sufletul meu îmbătrânit și gârbovit de mulțimea fărădelegilor. Capul tău cel prea cinstit, care cu sabia a fost tăiat, să înalțe capul meu către Dumnezeu, căci spre patimi rele este aplecat. Mijlocește pentru a ajunge și noi în Împărăția luminii celei neapropiate a Sfintei Treimi acum și in veci. Amin.

din Acatistul Sfintei Mare Muceniţe Anastasia

Evanghelia Semănătorului – Luca 8, 5-15

 Evanghelia de astăzi înfăţişează bine-cunoscuta parabolă a Semănătorului: o împrejurare cât se poate de obişnuită după chipul ei, dar în al cărei miez se ascunde însuşi Domnul nostru Iisus Hristos, si sufletul nostru, si învăţătura Evangheliei, şi obârşiile căilor de pierzare şi de mântuire a omului – toate laolaltă.

Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Ce simplu început! Este vremea semănatului. Zăpada şi gheaţa au lăsat în urma lor un pământ bun de a fi arat peste care a si trecut plugul. E primăvară şi semănătorul iese la semănat. Semănătorul iese din casa sa, merge la ţarina sa, să semene sămânţa sa; nu a altuia, ci a sa. Simplitate înafară, adâncime înlăuntru: semănătorul e Hristos iar sămânţa e învăţătura Evangheliei. Neamul omenesc a fost pregătit prin milenii de încercări şi suferinţe, peregrinări si năzuinţe, să primească dumnezeiasca sămânţă a învăţăturii mântuitoare; profeţii au arat sufletul omenesc; Hristos a venit ca o primăvară după iarna cea îngheţată si ca un Semănător a ieşit să semene. Profeţii sunt plugarii, El e Semănătorul. Au semănat si proorocii câte ceva, puţin, dar nu din sămânţa lor, ci din sămânţa împrumutată de la Dumnezeu. Hristos a ieşit să semene propria Sa sămânţă, înainte de Hristos au ieşit învăţători mincinoşi cu sămânţă luată de la diavol, ca s-o împrăştie în lume ca şi când ar fi a lor. Hristos nu a luat de la nimeni; a semănat sămânţa Sa.

Acatistul Sfintei Mare Muceniţe Anastasia

Condac 1
Orfană ai rămas de mică, fiind de trei ani, dar Părintele orfanilor, care nu părăsește pe cei străini, a rânduit ca să fii luată într-un sfânt locaș al unei mănăstiri, unde ai crescut cu multa grijă. Acolo cu darul lui Dumnezeu ai învățat sfânta credință și te-ai încununat cu frumoase virtuți, ajungând la desăvârșirea sfințeniei, pentru care noi te lăudăm: Bucură-te, cuvioasă muceniță Anastasia, mult pătimitoare!

Icos 1

În post, privegheri și rugăciuni neîncetate ai crescut și ai petrecut în sfânta mănăstire, unde cu tot sufletul ai slujit Domnului. Ca un crin alb ai înflorit în grădina lui Hristos, împodobindu-ți fecioria cu virtuți sfinte, ai ajuns bine plăcută Domnului, pentru aceasta noi te lăudăm așa:
Bucură-te, Sfântă Anastasia fecioară prea frumoasă,
Bucură-te, cea prea mult lăudată întru învățătura creștinească.
Bucură-te, căci Dumnezeu a vrut ca să te ocrotească,
Bucură-te, în viața călugărească să te desăvârșească.
Bucură-te, cu darul Său din restriștea lumii te-a luat,
Bucură-te, și cu lumina Sa, mintea ți-a îmbrățișat.
Bucură-te, odrasla sfântă de Hristos aleasă,
Bucură-te, ca să-I ajungi scumpă mireasă,
Bucură-te, pasăre măiastră care cânți noaptea la rugăciune,
Bucură-te, ceea ce ai fost scoasă din a lumii deșertăciune,
Bucură-te, cuvioasă muceniță Anastasia, mult pătimitoare!

Viata Sfintei Anastasia Romana – 29 octombrie

Ea s-a născut dintr-o familie nobilă, dar a rămas orfană de ambii părinţi de la vârsta de trei ani. Orfană fiind, ea a fost luată spre creştere într-o mănăstire de lângă Roma, a cărei stareţă era Sofia, vestită pentru marea înălţime a vieţii ei duhovniceşti. De-a lungul celor şaptesprezece ani care au urmat, Monahia Anastasia s-a făcut şi ea vestită, asemenea chipului maicii ei duhovniceşti, printre creştini ca aspră şi minunată nevoitoare, iar printre păgâni ca femeia de o frumuseţe neasemuită. Guvernatorul păgân Probus a trimis soldaţi la acea mănăstire spre a o lua pe Anastasia sub escortă şi a o aduce înaintea lui. Mai înainte cu două ceasuri de aceasta, Egumena Sofia a sfătuit-o din destul pe tânăra Anastasia să se ţină strâns de Credinţă, i-a arătat cum să risipească meşteşugurile linguşirilor cu care avea să fie ispitită şi toată înşelăciunea, şi cum să îndure aceste torturi.

Sfântul Nicolae Velimirovici, predică la Duminica a XX-a după Rusalii – Învierea fiului văduvei din Nain

Pe Tine, Izvorul vieţii celei adevărate, Te-am părăsit, şi ne adăpăm din stricăciune şi deşertăciune. Înviază sufletele noastre amorţite de păcat şi de răutate, Doamne, precum ai înviat pe tânărul văduvei!

„Mulţi şi-au dat singuri numele de „Salvator al omenirii“, dar cine dintre aceştia ar fi putut măcar să viseze că ar putea scăpa omenirea de moarte? Mulţi învingători au fost, în istorie, dar câţi dintre ei au biruit moartea? Mulţi regi de pe pământ şi-au numărat cu milioanele supuşii, dar între ei cine şi-a numărat drept supuşi ai săi şi viii, şi morţii?

Nimeni în afară de Unul singur, Domnul nostru Iisus Hristos, cu care nimeni nu se poate asemăna. El nu este numai Omul Nou, El este Lumea Noua şi Ziditorul ei. El a arăt câmpia celor vii şi câmpia celor morţi şi în amândouă a semănat sămânţa vieţii. Morţii sunt pentru El ca şi cei vii, viii ca şi cei morţi. Moartea nu este oprelişte pentru împărăţia Sa. A călcat-o în picioare şi a deschis împărăţia înapoi în timp de la Adam şi Eva şi înainte peste veac până la ultimul om ce va fi trăitor pe pământ. El S-a uitat şi a văzul că viaţa nu se sfârşeşte odată cu moartea trupului, dar îi poate ajunge pe unii mai înainte de moartea trupească.

Nu plângeţi pe cel viu cu morţii

Nu plângeţi pe cel viu cu morţii,
nici pe cel drept, ca pe cei răi,
căci fericit cel drept la Domnul
şi-n veci e el cu sfinţii Săi.

Fericit e cine moare
credincios,
căci răsplata lui e mare
la Hristos!…

Slăvit în veci să fie Domnul
ce l-a-ntărit şi ajutat
de şi-a păzit deplin credinţa
şi lupta bună s-a luptat.

„Doamne, Tu m-ai făcut. Şi dacă nu sunt frumoasă ce fac?”

Cred că te-ai uitat în oglindă! De ce cred? Pentru că şi eu mă uit câteodată în oglindă şi zic: „Doamne, ce urâtă sunt! Uite cum arăt şi totuşi copiii ăia îmi zâmbeau din toată inima! Cum e posibil?”

O întrebare pe care îmi voi permite să o citesc direct, cum apare pe hârtie: „Doamne, Tu m-ai făcut. Şi dacă nu sunt frumoasă ce fac?”.

Da’ de unde ştii tu că nu eşti frumoasă? Cine ţi-a spus, sau unde te-ai uitat de-ai văzut că nu eşti frumoasă? Cred că te-ai uitat în oglindă! De ce cred? Pentru că şi eu mă uit câteodată în oglindă şi zic: „Doamne, ce urâtă sunt! Uite cum arăt şi totuşi copiii ăia îmi zâmbeau din toată inima! Cum e posibil?”

Aşa că, fetiţa mea dragă, să zici aşa: „Doamne, dacă Maica Siluana e atât de bucuroasă deşi spune că se vede urâtă, şi cu adevărat şi eu i-am zâmbit şi nu mi s-a părut atât de urâtă, nu cumva aş putea să dobândesc şi eu acea bucurie şi să par şi eu frumoasă?”

Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice

Tudor Gheorghe - Maturizare (Au făcut copiii noștri dinți)

Florin Piersic - Repetabila povara (Adrian Paunescu)  

 Stefan HRUSCA - Ruga pentru parinti