duminică, 13 octombrie 2013

O istorioară cu tâlc duhovnicesc

Într-o predică, un preot a povestit o întâmplare:
"Venind obosit de la serviciu, sotul s-a culcat în pat fără să mănânce. Desi era târziu, sotia s-a dus să arunce la ghenă gunoiul si punga cu scutecele pampers murdare ale bebelusului si, când s-a întors, a uitat să încuie usa de la intrare. Dimineata, când să plece la serviciu, sotia a văzut că peste noapte usa rămăsese descuiată. S-a dus si l-a sculat pe sot, nervoasă.
- Uite, puteau intra hotii. De ce nu esti atent? Vrei să intre cineva să ne dea în cap si să ne fure tot?
- Am încuiat-o, eu stiu că am încuiat-o. Dar, dacă tu zici că am uitat să o încui, înseamnă că asa o fi. Iartă-mă.
- Ai uitat. Iar ai lăsat-o deschisă. Tot timpul vrei să ai dreptate. Mai lasă-mă în pace.

Sotia a plecat trântind usa. Era nervoasă din cauza unui conflict pe care îl avea cu o vecină si îsi descărca nervii pe sot. De când sotul ei lucra numai după-amiaza, si stăteau putin timp împreună, relatia dintre ei devenise putin tensionată.
Ajunsă în fata blocului, sotia văzu cum gunoierii încărcau gunoiul. Îsi aduse aminte că în seara precedentă iesise la ghenă după ce sotul ei venise de la serviciu si îsi dădu seama că l-a certat degeaba. Avea de ales între a se întoarce acasă să îsi ceară iertare sau a prinde tramvaiul care tocmai se vedea în depărtare. De pe telefonul mobil sună la serviciu si îi ceru voie sefului ei să lucreze în tura de după-amiază. Fără să îi ceară vreo explicatie, seful o învoi.
S-a întors acasă si a deschis usa încet, ca să nu îl trezească iar pe sot. Dar l-a găsit stând în fotoliu, trist. Comportamentul ei îl rănise.
- Ce e, iubito, ai uitat ceva? întrebă el, grijuliu.
- Nu, am venit să te rog să mă ierti, îi spuse ea, îmbrătisându-l. Dimineata asta rămân cu tine, m-am învoit de la serviciu. Iesim în parc? l-a întrebat ea, bucurându-se că sotul i-a trecut cu vederea iesirea nepotrivită pe care o avusese."
Fratilor si surorilor în Hristos, continuă preotul predica, si voi trebuie să fiti cât se poate de iertători cu micile greseli pe care le fac sotiile voastre sau sotii vostri. Că numai asa rămâne familia unită, spre slava lui Dumnezeu. A Căruia este slava în veci. Amin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!