Un alt sfânt protector al Mănăstirii Grigoriu este Sfânta Mare Muceniță Anastasia Romana, martirizată în secolul al III-lea de către Decius prin torturi îngrozitoare. Înspre capătul vestic al curții exterioare există o biserică închinată Sfintei. Multe fragmente din moaștele ei au fost păstrate în mănăstire, inclusiv porțiuni din piele care au devenit cu timpul frumos-mirositoare. Există și un recipient special în care e păstrat sânge vărsat chiar în momentul martiriului său.
Sfânta Anastasia are grijă, în special, de sănătatea Părinților, motiv pentru care ei o numesc și ”Doctor”. Nu este deloc ușor a enumera toate momentele în care călugării au fost vindecați de boală prin puterea ei miraculoasă. Au fost perioade de timp când infirmierii mănăstirii nu au avut ceva de făcut, întrucât oricine se simțea bolnav, făcea o metanie în fața moaștelor Sfintei Anastasia și primea vindecare imediat.
Cu ceva timp în urmă, ne aflam în vizită la Mănăstirea Grigoriu și ajunsesem până la grădini. Mai jos, câteva rezervoare mari de apă reprezentau casa grădinarului. L-am întâlnit acolo pe bătrânul călugăr Părintele Isichie și pe tânărul său ucenic, Părintele (novice) Isichie, vesel, simplu și vorbăreț, dornic să ne vorbească despre Părintele Atanasie, despre mănăstire și sfinții lor protectori.
”Încă din copilărie”, ne spunea el printre alte lucruri, ”am suferit de hemoragii nazale. M-au chinuit ani de zile. În 1935, aveam 38 ani atunci, aveam ascultarea de bucătar. Într-o zi, am avut o sângerare nazală puternică. I-am auzit pe ceilalți călugări vorbind continuu despre vindecările Sfintei Anastasia și am alergat la Părintele slujitor, rugându-l să ia mâna Sfintei și să facă semnul Crucii peste nasul meu. Asta a fost tot! Patruzeci de ani întregi au trecut de atunci și nu am mai avut vreodată problema aceasta. Vindecarea pe care Sfânta mi-a oferit-o a fost ”darul perfect”! ”
Sfinții ocrotitori! Cu cât te gândești mai mult la această realitate, cu atât te minunezi mai tare! Bunul Dumnezeu a atribuit numeoraselor instituții ale Bisericii ”mici dumnezei”, dacă această expresie este permisă. Cât de fericit trebuie să fie cel care este umbrit și strâns de puternicele lor aripi! Acela trebuie să facă priveghere și să se roage mult, pentru a menține cea mai bună relație cu ei, sfinții protectori.
sursa: http://acvila30.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!