luni, 16 decembrie 2013

Ajută-te şi Dumnezeu te va ajuta

de Arhimandritul Jacob
Unui student care crede că a picat un examen pentru că aşa a vrut Dumnezeu

Aş putea eventual să recunosc voia lui Dumnezeu în faptul că ai picat la examen dacă tu ai fi făcut tot ceea ce trebuia ca să-l treci. Din păcate nu a fost aşa, ai neglijat studiul sub pretextul că rezultatul ar depinde doar de Dumnezeu. În stilul ăsta nimeni n-ar mai trebui să se obosească, ar fi suficient să aşteptăm în toate verdictul divin. 
Fără să intru în spinoasa dezbatere teologică despre harul dumnezeiesc, aş vrea doar să-ţi reamintesc un proverb popular francez care, deşi nu se regăseşte cuvânt cu cuvânt în Evanghelie, nu este nicidecum mai puţin înţelept şi care este cu totul în duhul credinţei creştine: „Ajută-te şi Dumnezeu te va ajuta!”
De asemenea, sunt uimit că dorinţa ta, foarte lăudabilă de altfel, de a-L lăsa pe Dumnezeu să-ţi călăuzească viaţa, te face să renunţi la cel mai elementar bun simţ. Bineînţeles, creştinul are credinţa că de-a lungul drumului său pe pământ, harul compensează slăbiciunile firii – şi încă cum! Această lucrarea a harului este adeseori aproape de domeniul miracolului. Totuşi, credinciosul nu poate să conteze pe ajutorul lui Dumnezeu decât din momentul în care-şi îndeplineşte cu credinţă îndatoririle. Atunci Dumnezeu întăreşte în mod minunat voinţa şi puterea robului Său şi pe de-asupra îi dăruieşte şi o înţelepciune uimitoare. Ceea ce îţi porunceşte, Dumnezeu îţi şi dăruieşte. Aşadar, înainte de a susţine că eşecul tău corespunde voii lui Dumnezeu, ar trebui să te cercetezi pe tine însuţi şi să recunoşti că e mai degrabă rezultatul unui efort insuficient din partea ta. A te încredinţa harului lui Dumnezeu nu este nici cinstit, nici drept atât timp câtaceasta te scuteşte de la muncă şi de la efortul de a gândi. O astfel de renunţare nu vine din credinţă, ci dintr-o concepţie păgână a voii lui Dumnezeu, care e redusă la nimic mai mult decât la o voinţă arbitrară, acea ursită în care credeau oamenii din vechime.
Tu eşti chemat să ai o atitudine total diferită căci, prin botez, ai fost făcut fiu al lui Dumnezeu şi împreună lucrător cu Hristos ; ceea ce, bineînţeles, e o provocare extrem de exigentă – noblesse oblige[1] – dar cu atât mai roditoare, mai duhovnicească şi, de fapt, mai dătătoare de bucurie pentru suflet. Şi, aş mai adăuga, mai spre slava lui Dumnezeu.

Arhimadritul Jacob

[1]Nobleţea obligă (fr.)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!