La mulți ani, Părinte Eugen - Vasile Barz

Pentru că azi este o zi speciala pentru dvs. Părinte Eugen - Vasile Barz, ne alăturăm celor care vă doresc să aveți parte numai de bucurii, împliniri şi multă sănătate.

Cu ocazia sărbătoririi numelui vă transmit un călduros “La Mulţi Ani!”, multă sănătate multe realizări şi tot ce vă doriţi lângă cei dragi.

Sf.Vasile cel Mare

Iata, a cui zi o slavim? A Marelui si Sfantului invaţator al lumii, a lui Vasile, Arhiepiscopul Cezareii Capadociei, omul care si-a transformat timpul vieţii sale pamantesti in vesnicie.  Priveste-l,  ia  aminte! Cum traieste el, cum in fiecare ora, in fiecare clipa el transforma timpul in vesnicie, traieste in Biserica lui Hristos si cu puterea ei, el transforma timpul sau in vesnicie.

Fie ca Sfantul Vasile sa reverse de la Domnul credinţa mare, dragoste evanghelica mare, rugaciune neincetata, post aspru, milostivire, iubire de fraţi, iubire de Dumnezeu. Cu ajutorul tuturor acestor sfinte virtuţi sa ne transformam zilele noastre, nopţile noastre, orele noastre si clipele noastre in vesnicie, sa fim si noi, atunci cand vom iesi din aceasta lume, cu sufletele pline de credinţa evanghelica, de dragoste evanghelica si de toate virtuţile evanghelice, sa ne inalţam la Ceruri si acolo impreuna cu toţi Sfinţii sa-L slavim pe Domnul nostru cel Minunat si Neschimbat, pe Iisus Hristos, Caruia I se cuvine cinstea si slava vesnica, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

din: Cuviosul Iustin de la Celie, Cuvinte despre vesnicie – predici alese, Editura Egumenita, 2013

Să întâmpinăm anul 2014, în biserică

Dragii mei, vă așteptăm azi 31 decembrie 2013, la Biserica Ortodoxă Română din Parla, să ne rugam, să ne bucurăm împreună și să întâmpinăm anul 2014, începând cu ora 22. 00. 
La mulți și binecuvântați ani !!

UN NOU AN, UN PAS INAINTE SPRE VESNICIE. O singura urare: sa traim cu si in HRISTOS, singura noastra bucurie si nadejde neinselatoare!

Un nou an răsare la orizontul umanităţii. Ce este un an în comparaţie cu anul care a trecut şi cu anii care vor trece? Este o picătură din ocean.

Un scriitor înţelept, ca să creeze o idee despre timp în comparaţie cu veşnicia, a plăsmuit următoarea imagine. Imaginaţi-vă, zice, un ocean infinit şi deasupra apelor lui zburând o pasăre. Pasărea, după ce descrie cercuri, coboară, ia în pliscul ei o picătură din suprafaţa oceanului, iar apoi fuge şi dispare. După ce trec o mie de ani, pasărea apare din nou, pentru a lua iarăşi doar o picătură din ocean. Imaginaţi-vă, aşadar, realizându-se aceasta continuu; adică, o singură dată la o mie de ani pasărea să ia câte o picătură. Vă întreb: Câte mii – ce zic? -, câte milioane – ce zic? -, câte zeci de milioane de ani, ce ameţitor număr de ani va trebui să treacă până când pasărea va lua până şi ultima picătură din ocean? Pare imposibil lucrul acesta? Nu, nu este. Dacă îi veţi întreba pe matematicieni, vă vor spune că, dacă oceanul rămâne stabil şi nu mai este alimentat cu noi ape (din ploaie, torente, fluvii), cu siguranţă că va veni o clipă, în care pasărea va lua şi ultima picătură a lui. Deci numai oceanul poate fi epuizat, veşnicia însă nu se sfârşeşte niciodată. O, veşnicie!

La multi ani frati Romani si Crestini!

PAULA SELING - A mai trecut un an (OFFICIAL HD VIDEO)

MUZICA: Nicolae Moldoveanu
VERSURI: Traian Dorz
ORCHESTRATIE: Sergiu Tuhutiu

Dumnezeu schimbă exilul în binecuvântare

† Daniel,

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Duminica după sărbătoarea Naşterii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care este şi ultima duminică din anul acesta, ne înfăţişează două evenimente din viaţa Domnului nostru Iisus Hristos, şi anume fuga în Egipt a Maicii Domnului împreună cu dreptul Iosif, purtând cu ei pe Pruncul Iisus, şi împlinirea groaznicei porunci a lui Irod de a ucide pe toţi copiii din Betleem şi împrejurimi, cu scopul de a omorî şi pe Iisus. Biserica a rânduit ca astăzi, a doua zi după Crăciun, să fie pomenită Maica Domnului împreună cu soborul celor care o cinstesc pe ea. Tot astăzi este prăznuit şi Sfântul Cuvios Nicodim cel sfinţit de la Tismana, care a trăit în veacul al XIV-lea, a ctitorit mai multe mănăstiri româneşti şi a format mulţi ucenici isihaşti, care au îmbogăţit viaţa duhovnicească a Bisericii noastre.

Evanghelia acestei duminici este plină de semnificaţii duhovniceşti întrucât ne arată planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii, dar şi contradicţiile istoriei omenirii robite de păcat şi de moarte. Aflaţi mai multe »

Concert de colinde al Patriarhiei române

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel - NAȘTEREA DOMNULUI. BUCURIA CERULUI ȘI A PĂMÂNTULUI - Pastorală de Crăciun - 2013

clik pe imagine

Scrisoarea pastorala a Înaltpreasfintitului mitropolit Iosif la sarbatoarea Nasterii Domnului, 2013

† IOSIF, prin harul lui Dumnezeu Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale. Iubitului cler, cinului monahal şi dreptslăvitorilor creştini din această de Dumnezeu păzită Arhiepiscopie, har, milăşi pace de la Dumnezeu Tatăl, iar de la noi părintească binecuvântare !

“Cu adevărat Domnul vine întru ale Sale prin nașterea cea uimitoare,

ca să unească cu Sine iarăși pe cei ce se înstrăinaseră din desfătarea raiului.

Să-L primim pe Dânsul, născându-Se în peșteră.”

(Cântarea a VIII-a, Canonul Înainteprăznuirii Nașterii Domnului)

 Preacucernici Părinţi,

Iubiţi credincioşi,

Dăm slavă lui Dumnezeu căci iată putem din nou să fim părtași în Biserică la marea taină a Nașterii după trup a Fiului lui Dumnezeu, a Domnului nostru Iisus Hristos, în peștera devenită grajdul celor necuvântătoare dar și cer în același timp, în cântarea îngerilor. Nașterea minunată a Cuvântului și Fiului lui Dumnezeu astăzi o mărturisim lumii întregi.

Proorocii Vechiului Testament au văzut mai înainte și au vestit lumii taina mântuirii noastre prin Fiul Celui Preaînalt Care Se va naște din Fecioara în Betleemul Iudeii, Mesia Cel așteptat : « Nu va lipsi sceptru din Iuda, nici toiag de cârmuitor din coapsele sale, până ce va veni Împăciuitorul, Căruia se vor supune popoarele » (Facere 49, 10). Aflaţi mai multe »

Povestea lui Mos Craciun-Manastirea Camarzani

Cu ce pregătiri să aşteptăm praznicele mari

Evanghelia din această duminică cuprinde „Cartea neamului lui Iisus“. Această carte arată că a trebuit o anumită pregătire, lungă de veacuri întregi, pentru primirea lui Iisus Hristos.

Şi praznicele cele mari trebuie aşteptate cu pregătiri sufleteşti, pentru că fiecare praznic închipuie o lucrare şi un dar al Mântuitorului Hristos pentru mântuirea noastră, iar darul praznicului trebuie înţeles şi primit cu folos sufletesc. Cu pregătire sufletească trebuie să aşteptăm şi Crăciunul, Naşterea Domnului.

În anii trecuţi, o gazetă de la Bucureşti a pus un premiu, adică o întrecere, de o mie lei pentru acei care vor scrie cel mai frumos articol pentru numărul de Crăciun al gazetei. Autorul articolului premiat a scris şi următoarele despre Crăciunul din vremurile noastre: „Aşa cum se prăznuieşte astăzi Crăciunul, eu socot – zicea scriitorul – că este mai mult un praznic păgân decât unul creştin. Cu săptămâni înainte încep oamenii să facă pregătiri de mâncăruri, de haine şi băuturi pentru sărbătorile Naşterii, iar în săptămâna din urmă nu mai încapi de mulţimea oamenilor care strâng carne, untură, băutură, grăsime pentru serbarea Praznicului. Fiecare om, bogat sau sărac, ţine să aibă «Crăciun gras» şi să tragă un chef bun de Sărbători. «Unde să chefuim la Sărbători?» Aşa este îngrijorarea de Crăciun a celor mai mulţi oameni. Eu nu sunt preot – scria mai departe acel scriitor (care este avocat) – dar am părerea şi credinţa că altfel de chemări are Praznicul Naşterii Domnului şi alt fel a fost prăznuit la începuturile creştinismului“…

Un miracol al Sfintei Anastasia Romana

Accidentul 

 Kosta, un bărbat tânăr și tatăl a doi copii mici, se întorcea de la Atena la casa lui (odistanţă mare) pe data de 11 septembrie 2002 cu motocicleta. El a avut ceva de lucru și s-a întors obosit. În timpul călătoriei, motocicleta s-a răsturnat, alegându-se cu nişte traumatisme, fracturi de coaste și pelvis, și la capetele inferioare ale celor cinci vertebre de la coloana vertebrală.
Una dintre fracturi i-a tăiat o venă, care a făcut pe medicii să-l diagnosticheze cuun hematom retroperitoneal din cauza hemoragiei interne. Doctorii erau neputincioşi, deoarece la acest tip de caz nu se poate face o intervenție chirurgicală.
După 24 de ore la terapie intensivă, Kosta, epuizat de la pierderea de sânge, a fost dus în sala de operație. "Am fost aproape de moarte, am pierdut trei litri de sânge, în acest caz medicii au decis să facă o încercare de salvare nouă. Ei au operat pe zona stomacului meu, ca să nu mă lase să mor, așa cum mi-au spus mai târziu. Operaţia a fost un eșec, pentru că ei nu au putut ajunge la locația necesară, pur și simplu, așa cum mi-au spus, ei se așteptau ca să mor"

Cuvant pentru suflet - Cum ne pregatim pt sarbatoarea Nasterii Domnului

Oaspeti cu azur in gene (colind)

Colinde

Cum să ne pregătim sufleteşte pentru sărbători?

Trebuie să ne lepădăm de mângâierile pământești, să lucrăm asupra inimii, să ne tăiem dorința de aceste mângâieri, să tindem către Dumnezeu, în El singur să căutăm mângâieri, pe El singur să-L dorim. 

Un astfel de suflet, care îl caută cu adevărat pe Dumnezeu, negreșit va simiți în sine Harul Lui și se va veseli întru Domnul în ziua praznicului. 

Vă voi da un exemplu: acelea care vin la mine cu dorința nefățarnică de folos duhovnicesc, căutând anume hrana sufletească, aceia o și capătă; ele primesc atât de mult cuvântul meu, încât ele dintr-o dată le vindecă, le întărește, le însuflețește; chiar eu simt o putere care trece în cel ce mă ascultă. 

Cele care nu caută mântuirea sufletului ci protecția mea, scăparea de ascultare și celelalte, acelea nu se însuflețesc de la cuvântul meu, ci dimpotrivă, capătă o greutate în suflet, pentru că acest suflett nu caută ce trebuie, ce i se dă. 

Cum trebuie să ne spovedim?

Mai întâi, repet, să fiţi bine spovediți. O spovedanie este, cum am zice, ca un fel de catehism, adică să te cercetezi mereu: “Ce-am făcut?” Această stare de cercetare este o stare de prezentă. 

Să fiţi bine spovedi! Nu faceţi cu nici un chip o spovedanie aşa, tradiţională, raţională, ci afectivă: “Domnule, asta am făcut!” 

Să spuneţi păcatul cu gustul lui, cu mustul lui, că de multe ori chiar mărturisirea după un îndreptar de spovedanie poate fi o spovedanie raţională. 

Deci, să fiţi bine spovedi! Asta-i taina care mântuieşte! 

Ce iertaţi voi – episcopilor, preoţilor, duhovnicilor – iert şi Eu. Aceste păcate dezlegate nu se mai iau în vedere, spune şi Sfântul Ioan Gură de Aur, nici la Vămile Văzduhului, nici la Judecata de apoi, unde cel mai mare lucru cu care trebuie să ne prezentăm este dezlegarea de păcate. 

Stavropoleos - Cântări la Nașterea Domnului și colinde vechi

Colinde

Festivalului românesc de Colinde creștine de Crăciun.

Duminică, 15 Decembrie a avut loc cea de-a doua editie a Festivalului românesc de Colinde creștine de Crăciun. Această manifestare este organizată de Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei și Portugaliei, în toate Protopopiatele sale. Gazda noastră de acum a fost Parohia Torrejon de Ardoz. Au particicipat mai multe Coruri ale parohiilor din Comunidad de Madrid. Din Parohia Parla-Madrid au urcat pe scena Corul de copii "Mlădițe românești" și Corul "Lira" al Asociației Confluențe Culturale. Interpretările lor au fost la mare înălțime. Felicitări!

Ajută-te şi Dumnezeu te va ajuta

de Arhimandritul Jacob

Unui student care crede că a picat un examen pentru că aşa a vrut Dumnezeu

Aş putea eventual să recunosc voia lui Dumnezeu în faptul că ai picat la examen dacă tu ai fi făcut tot ceea ce trebuia ca să-l treci. Din păcate nu a fost aşa, ai neglijat studiul sub pretextul că rezultatul ar depinde doar de Dumnezeu. În stilul ăsta nimeni n-ar mai trebui să se obosească, ar fi suficient să aşteptăm în toate verdictul divin. 

Fără să intru în spinoasa dezbatere teologică despre harul dumnezeiesc, aş vrea doar să-ţi reamintesc un proverb popular francez care, deşi nu se regăseşte cuvânt cu cuvânt în Evanghelie, nu este nicidecum mai puţin înţelept şi care este cu totul în duhul credinţei creştine: „Ajută-te şi Dumnezeu te va ajuta!”

Colinde

Colinde

COLINDE TRADITIONALE COLAJ

Parintele GALERIU: Predica la pilda celor poftiti la cina

Era o zi de sâmbãtã – sãrbãtoare a Vechiului Testament. Domnul tocmai vindecase un bolnav. Unul dintre fruntasii fariseilor îl roagã sã ia cina în casa lui. Mântuitorul rãspunde chemãrii si, luând seama cum ceilalti invitati îsi alegeau locurile, foloseste prilejul si-i povãtuieste: “Când esti chemat împreunã cu altii la vreun ospãt, nu te aseza în locul cel dintâi, ca nu cumva sã fie chemat altul mai de cinste decât tine. Si venind cel care te-a chemat pe tine si pe el, îti va zice: Dã acestuia locul. Atunci, cu rusine, te vei duce sã te asezi pe locul cel mai de pe urmã… Tu asazã-te în cel din urmã loc. Si vãzându-te cel ce te-a chemat, sã-ti zicã: Prietene, mutã-te mai sus” (Luca 14, 7-9). Cu grijã, Domnul previne si fereste de calea dureroasã care te dã în jos, te prãvale. Dar de jos nu ai unde sã cazi; în schimb, ai unde sã urci – cu duhul.

Si Domnul continuã: “Când faci prânz sau cinã, nu chema pe prietenii tãi, nici pe fratii tãi, nici vecinii bogati (...). Cheamã pe sãraci, pe neputinciosi, pe schiopi, pe orbi. Fericit vei fi, cã nu pot sã-ti rãsplãteascã. Si se va rãsplãti la învierea dreptilor. Atunci, auzind unul din cei care sedeau cu El la masã, I-a zis: Fericit este cel ce va prânzi în Impãrãtia lui Dumnezeu” (Luca 14; 12-15). Cuvântul era inspirat de însãsi prezenta Domnului; era imaginea unei cine împreunã cu Fiul lui Dumnezeu, o anticipare a Împãrãtiei. Ucenicii vor si spune mai târziu: “Noi am mâncat si am bãut împreunã cu El” (Fapte 10, 41). Aflaţi mai multe »

“Europa o reprezintă pe femeia gârbovă”

 – tâlcuirea Sfântului Nicolae Velimirovici la pericopa vindecării femeii gârbove (Luca 13, 10-17)

Omul gârbovit nu priveşte la cer, ci la pământ. Aşa era în vremea aceea o femeie gârbovă. De optsprezece ani împliniţi, capul ei era împreunat cu genunchii, încât putea privi doar praful pământului şi viermii din praf, şi respira praf şi toate duhorile pământului. Dar Hristos s’a milostivit de ea, şi i-a strigat: Femeie, slobozitu-te-ai de boala ta. Şi şi-au pus pre dânsa mâinile; şi îndată s’a îndreptat, şi slăvea pre Dumnezeu. /Lc. 13:12-13/

Tâlcuirea modernă: din toate continentele acestei lumi, Europa o reprezintă pe femeia gârbovă. De când întâi-stătătorii duhovniceşti ai Europei, fără ştiinţa şi voia popoarelor Europene, s’au rupt de adevărata Biserică a lui Hristos, din Răsărit, de atunci omenirea Europeană a început din ce în ce mai mult să se gârbovească şi să-şi aplece capul spre pământ.

DESPRE SFÂNTUL IERARH NICOLAE

Predică a părintelui ARSENIE BOCA

„MILA ŞI ADEVĂRUL MERG ÎNAINTEA TA”

(Psalmul 88, 14)

Sfântul ierarh Nicolae e unul din cei mai populari sfinţi ai creştinismului. Nu e nici sfântul Ioan Gură-de-aur, a cărui sfântă Liturghie se săvârşeşte mereu. De ce? Ne-ar putea explica cele două calităţi ale marelui ierarh:

Dragostea de popor – până la sacrificiu, şi Dragostea de Iisus – dragostea de Adevăr.

Deci „mila şi adevărul” pe care le-a trăit ca ierarh, l-au făcut mare înaintea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu l-a făcut mare înaintea oamenilor.

Constantin cel Mare l-a găsit pe sfântul Nicolae în temniţă. Prin edictul Împăratului de recunoaştere a creştinismului ca religie de stat, de la anul 313, sfântul Nicolae, dimpreună cu toţi creştinii de prin temniţele Imperiului roman, sunt puşi în libertate.

La anul 325, când Împăratul Constantin a convocat primul sobor ecumenic, a toată creştinătatea, printre cei 318 sfinţi Părinţi ai lumii şi ierarhi era şi sfântul Nicolae.

La mulţi ani, România!

Irina Nastasiu

Astăzi, românii de pretutindeni sărbătoresc 95 de ani de la înfăptuirea Marii Uniri. Astfel, la 27 martie 1918 Basarabia revenise la Patria Mamă, la 28 noiembrie 1918 fusese rândul Bucovinei, iar la 1 decembrie 1918 Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia hotărăşte unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu Regatul Unit, realizându-se unul din visele de aur ale naţiunii noastre: desăvârşirea statului naţional unitar român.

Cu aproape un veac în urmă, în cetatea lui Mihai Viteazul, se mai scria o filă din istoria neamului românesc. În sumane albe, cu căciuli ţuguiate şi puşti pe umăr, moţii urcau meterezele cetăţii, cântând „Marşul lui Iancu”, „Deşteaptă-te române!”, „Pe al nostru steag stă scris Unire” şi strigând „Să trăiască România Mare!”. Împreună cu ei, se bucura toată suflarea românească.

Ziua Nationala a Romaniei

Întru această zi, pomenirea Sfântului Ierarh Andrei, mitropolitul Ardealului

În veacul al XVIII-lea, mulţi „vlahi” sau „aromâni” din Peninsula Balcanică (Grecia, Albania, Macedonia, Kosovo de azi) din cauza stăpânirii turceşti (care îi silea să treacă la islamism) şi-au părăsit locurile natale şi s-au refugiat în câteva ţări creştine, care pe atunci făceau parte din Imperiul austriac sau „al habsburgilor”: Austria, Ungaria, Transilvania, Slovacia şi o parte din Polonia. Printre cei refugiaţi atunci s-au numărat şi familiile Şaguna şi Muciu, bunicii viitorului ierarh, a cărui sfântă pomenire o facem azi, care s-au aşezat ca negustori în oraşul Mişcolţ, în nord-estul Ungariei, ei numărându-se printre ctitorii unei monumentale biserici din acel oraş, care astăzi mai are puţini credincioşi de lege ortodoxă. Acolo s-a născut copilul Anastasie Şaguna, cu puţine zile înainte de Crăciunul anului 1808. Tatăl său, nepriceput în ale negustoriei şi-a pierdut averea şi s-a înrolat în armată, dar după câţiva ani a murit. Înfruntând mari lipsuri materiale, sprijinită de rude mai înstărite, vrednica mamă Anastasia Şaguna, născută Muciu, şi-a crescut în credinţa ortodoxă cei trei copii orfani: Evreta (devenit negustor), Ecaterina şi Anastasie.

La Mulţi Ani, tuturor celor ce poartă numele Sfântului Andrei!

"O, mărite Sfinte Apostol Andrei, tu ai fost primul care l-ai recunoscut si urmat pe Mielul lui Dumnezeu. Împreună cu prietenul tău Sfântul Ioan ai rămas cu Iisus din acea zi pentru toată viata, si acum în vesnicie. 

Precum l-ai condus pe fratele tău, Sfântul Petru, la Domnul Iisus si multi altii dupa aceea, condu-ne si pe noi, fie că-ţi purtăm numele sau nu, spre El. Ajută-ne să învătăm lectia Crucii si să purtăm crucea zilnică cu resemnare, ca ea să ne ducă la Domnul si Mantuitorul nostru. Amin."

LA MULŢI ANI, tuturor celor care poartă numele acestui minunat Sfânt Apostol. 

Le dorim din adâncul sufletului tuturor să aibă parte numai de împliniri, multă sănătate, iar Dumnezeu prin mijlocirea Sf. Ap. Andrei, să îi călăuzească şi să orânduiască totul cum este mai bine pentru ei!

Să-i purtaţi cu cinste numele!

Corala Armonia din Constanta - Colindul Sf Andrei [Strasbourg]

Sofia Vicoveanca - Colinde

Mănăstirea Diaconești - A venit şi aici Crăciunul / Sus la naltul cerului

La împlinirea a 24 de ani de la intrarea în veşnicie a Părintelui Arsenie Boca

La împlinirea a 24 de ani de la intrarea în veşnicie a Părintelui Arsenie Boca, ne închinăm şi Îi dăm slavă lui Dumnezeu, mulţumindu-I cu recunoştinţă pentru că ne-a trimis un povăţuitor de talia acestui sfânt al Său, pe care acum îl avem rugător în cer, înaintea Lui, pentru noi şi pentru mântuirea noastră. 

 Alături de toţi cei care simt şi ştiu că le-a făcut vreun bine în viaţa aceasta, cântăm noi cu dragoste smerită: Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Arsenie!

Din înțelepciunea Pprintelui Arsenie Boca:

Să vă învăţaţi să vorbiţi puţin şi esenţial.Aşa să fie vorba între voi: ca la rugăciune.Decât ceartă mai bine pagubă.
Ajungi la bătrâneţe şi puterile scad şi te trezeşti că n-ai adunat nimic.Pentru valoarea mântuirii nici o suferinţă nu e imposibilă aici pe pământ, numai şi numai să poţi câştiga mântuirea. 
Să vă rugaţi să nu vină şi peste voi necazurile care vin pe oameni, că vor veni vremuri foarte grele.

Asta-i Seara Lui Crăciun

Mare minune se arata

O ce veste minunata

Colind celui departe de tara

Întrebarea pe care trebuie să şi-o pună orice om pe acest pământ.

Cuvântul acestei Evanghelii este surprinzător, dar şi foarte emoţionant, iar dacă nu este cercetat în adâncime, ne poate duce la o mare descurajare, aşa cum s-a întâmplat cu Apostolii care erau de faţă. Scena este descrisă de cele trei Evanghelii sinoptice (Matei 19, 16-26; Marcu 10, 17-27).

Domnul se află la sfârşitul vieţii Sale pământeşti şi Îşi începe urcarea către Ierusalim. Tocmai i-a binecuvântat pe copii. Atunci vine un om care îngenunchează înaintea Lui şi Îi pune o întrebare fundamentală: „Învăţătorule bun, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”. Întrebarea este una de căpătâi şi este bine pusă. Este întrebarea pe care trebuie să şi-o pună orice om pe acest pământ.

Tudor Gheorghe - Florile Negre (Colinde pe versuri de Grigore Vieru)

O descriere plina de zbucium a efectelor pe care ocuparea Basarabiei de catre rusi le-au avut asupra oamenilor: Navalisera cartuse/Si spuneau ca mi-s matuse/Ne-au pus straja la fereastra/Si spuneau ca-i sora noastra

Astăzi Domnul cel Preasfânt - Mănăstirea Diaconeşti

Colind - Mare Minune s-arată

Mulți ani trăiască!

Să ne trăiţi întru mulţi şi fericiţi ani, 

Părinte Vasile Eugen Barz!!!

 

Tronos concert de colinde

Pr. Galeriu - Pilda bogatului caruia i-a rodit tarina

PASTORALA SFÂNTULUI SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE cu prilejul ANULUI OMAGIAL AL SFINȚILOR ÎMPĂRAȚI CONSTANTIN ȘI ELENA

Pentru a citi pastorala dați clik pe Sfânta Icoană

Pilda samarineanului milostiv

10, 25: „Iată însa că s-a sculat un învăţător de lege ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac, ca să moştenesc viaţa de veci?”

Evanghelistul numeşte şi vorbeşte de trupul acela în care petrecea în Şederea Sa pe pământ Mântuitorul, Cel ce este pretutindenea de faţă, şi care totuşi iese din sânul Tatălui Său.

Şi numeşte evanghelistul în aceste cuvinte învăţător al legii, pe cel ce ştia legea, după obiceiul iudeilor, sau pe acela care credea că cunoaşte legea veche, dar care nu o cunoştea cu adevărat. Acesta a socotit să prindă cu vorba pe Mântuitorul, şi cu ce cuvinte voi spune îndată.

Credincioşii îi sărbătoresc pe Sfinţii Arhangheli Mihai şi Gavril – vineri, 8 noiembrie 2013

Ziua de 8 noiembrie a început a fi prăznuită în Biserică ca sărbătoare a îngerilor, în veacul al cincilea şi s-a răspândit repede în tot Răsăritul creştin. Vorbind despre îngeri, biserica ne învaţă că sunt duhuri slujitoare, slugi credincioase lui Dumnezeu, trimişi de acesta să fie prieteni şi ocrotitori ai oamenilor. Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, sărbătoriţi pe 8 noiembrie sunt cei mai cunoscuţi în tradiţia bisericii Ortodoxe, ei fiind totodată şi patroni spirituali ai Jandarmeriei Române.

În popor, ziua de 8 noiembrie mai poartă şi numele de “vara arhanghelilor”. Vremea în această zi este mai calda decât ar trebui sa fie în această perioada a lunii. Nu numai ca este păcat să nu cinsteşti vara arhanghelilor sau să o petreci făcând diverse treburi în gospodărie, se spune… Munca în această zi este considerată a fi un semn de sfidare a puterii divine. Se crede că cel care încalcă această tradiţie se va chinui mult în ceasul morţii sale. Pe lângă aceasta zi calda, tradiţia spune că între sfinţii Mihail şi Gavriil şi ziua de Crăciun trebuie să aibă loc şi “vara iernii”, adică vreo 3-4 zile călduţe şi binevoitoare.

Canon de Rugaciune Catre Ingerul Nostru Pazitor

Rugăciune

Do-re-micii Kids

Îngerii în Vechiul Testament

Din punct de vedere etimologic, cuvântul folosit cel mai frecvent în ebraică pentru „înger“ estemalakh cu sensul de „mesager“, de la o rădăcină atestată în ugaritică având sensul de „a trimite“. Acest termen este deopotrivă aplicat oamenilor şi îngerilor. Traducerea în greacă a termenului, în Septuaginta, prin angelos, păstrează varietatea de sensuri din ebraică. Abia prin Vulgata este făcută o distincţie sistematică între trimişii îngereşti (lat. angelus) şi cei umani (lat. nuntius). Totuşi, există indicaţii că deja în Septuaginta angelos începe să preia sensul cvasi-tehnic de fiinţă cerească. Apoi, termenul a trecut în limbi europene exclusiv cu acest sens.

Ebraica post-biblică foloseşte malakh doar pentru mesageri cereşti, utilizând alţi termeni pentru cei umani. Aflaţi mai multe »

Predică la Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir

...Ci fiindcă o dată în an se prăznuieşte Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir, vom vorbi ceva din viaţa acestui Mare Martir, mare Sfânt al Bisericii lui Hristos. Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir, s-a născut în cetatea Solunului, sau Tesalonic, din Grecia. Tatăl său a fost voievodul, comandantul cetăţii Tesalonic; şi era creştin, dar ţinea în taină dreapta credinţă, pentru marea prigoană care era atunci asupra credincioşilor creştini. El avea pe acest copil Dimitrie, pe care l-a crescut în dreapta credinţă cea a lui Iisus Hristos.

Şi avea în palatul său tatăl lui Dimitrie două icoane preafrumoase, ferecate în aur: icoana Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi cea a Prea Sfintei şi Prea Curatei Maici, la care se duceau în taină şi se închinau, el şi soţia lui. Şi îl ducea şi pe copilul Dimitrie, din pruncie, să se închine Mântuitorului şi Maicii Domnului, în faţa acestor sfinte icoane, învăţându-l pe dânsul taina adevăratei credinţe în Hristos încă de la cea mai fragedă vârstă.

La mulţi ani tuturor celor care poartă numele de Dimitrie

La mulţi ani tuturor celor care poartă numele de Dimitrie şi alte derivate.

 Vă dorim din inimă numai bucurii şi o toamnă frumoasă lângă cei dragi.

Invatatorului dreptslavitoarei credinte celei intru Hristos, surpatorului si rusinatorului paganatatii, Izvoratorului de mir, Marelui Mucenic Dimitrie, ostasul cel adevarat al lui Hristos, care s-a aratat Bisericii ca un soare si mare aparator credinciosilor, toti acum cantari de multumire si laude din suflet cu dorire aducandu-i sa-i cantam: bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!

Biblia in istorie - Vindecarea demonizatului din tinutul Gherghesenilor

Gadareni suntem, Iisuse

Meditaţie în versuri la Duminica a 23-a dupa Rusalii

- Vindecarea demonizatilor din Tinutul Gadarenilor -

Ev. Luca 8, 26-39

Gadareni suntem, Iisuse, plini de patimi şi nevoi,
suntem inimi nesupuse, Te-am gonit, dar, o, Iisuse,
 nu Te duce de la noi!

Plini suntem de fapte rele şi-al păcatului noroi,
gemem sub necazuri grele, nu ne părăsi în ele,
 nu Te duce de la noi!

Nu te duce! Fără Tine, suntem orbi, flămânzi şi goi...
Ia-ne tot ce-avem, mai bine; toate n-au un preţ cât Tine;
nu Te duce de la noi!

N-asculta pe-aceia care şi-azi Te-alungă iar napoi!
Arse-n dor de vindecare, plâng atâtea răni amare;
nu Te duce de la noi!

Mii de inimi chinuite varsă-al lacrimii şuvoi,
cer cuvintele-Ţi iubite; nu le părăsi zdrobite;
nu Te duce de la noi!

Doamne, Oastea Ta umilă duce greutăţi puhoi.
Le vom duce fără silă, dar ascultă-ne, ai milă,
nu Te duce de la noi!

Traian Dorz

Invitație la hram

Parohia Ortodoxa Română Sfanta Anastasia Romana din Parla-Madrid vă cheamă pe toți la HRAMUL BISERICII NOASTRE, CALLE SANCHA BARCA Nr.1, LA DATA DE 19 0CTOMBRIE 2013.

După Sfânta Liturghie, va avea loc o Agapă la Restaurantul românesc din Torejon de Velasco. Masa de la restaurant costă 10 euro de persoană. 

Vom avea în program Cântece și jocuri Populare interpretate de Copiii din Parohia noastră, Grupul de dansatoare Suflet de Român precum si un Spectacol de Muzică Populară Românească interpretat de Orchestra Rapsozii, din Parla. Veți fi poftiți apoi și la o Horă Românească cu dansuri din toate zonele folclorice ale țării.

Inscrierile se fac la Doamnele Victoria Moiseanu și Manuela Marincat. 

Dragii mei vreau să vă aduc O VESTE MINUNATĂ. LA HRAMUL BISERICII NOASTRE va participa însuși PREASFINTITUL PĂRINTELE NOSTRU TIMOTEI, EPISCOPUL EPISCOPIEI ORTODOXE ROMÂNE A SPANIEI SI PORTUGALIEI. Preasfințitul Părintele nostru va fi întîmpinat la Ora 9, 30 când va începe Sfânta Liturghie. Vestea aceasta va fi încununată de Sjujba HIROTONIEI UNUI TÂNĂR ÎN TREAPTA DE PREOT, pentru o parohie din sudul Spaniei. Această Slujbă a Hirotoniei unui viitor preot este o NOUTATE ABSOLUTĂ în parohia noastră. Iată cum răsplătește Dumnezeu pe Credincioșii noștri. Vă așteptăm pe toți cu drag, bineînțeles și pe cei din alte localități!

Rugaciune si poezie - Sfânta Anastasia Romana

TROPAR 1

Muceniţă prealăudată, cu florile înţelepciunii ai fost împodobită de Împăratul vieţii,
Şi cu sete ai alergat spre chinuri, defăimând prin răbdare pe semănătorul morţii,
Ca ceea ce ai primit cununa biruinţei şi cu cetele îngereşti ai fost numărată,
Nu ne uita pe noi în rugăciune, ci scoate-ne din a ispitelor mare sărată.

  TROPAR 2 

Fericţi sunteţi, căci pe scara pocăinţei aţi ajuns la înălţimea doririi,
Şi acum cu îngerii dănţuiţi, aducând darurile bogate ale măririi,
Cereţi pace sufletelor noastre şi surparea ispitelor multe,
Ca să vă fericim ca pe doi stâlpi neclintiţi întru virtute.

SFÂNTA ANASTASIA ROMANA ȘI MĂNĂSTIREA GRIGORIU

Un alt sfânt protector al Mănăstirii Grigoriu este Sfânta Mare Muceniță Anastasia Romana, martirizată în secolul al III-lea de către Decius prin torturi îngrozitoare. Înspre capătul vestic al curții exterioare există o biserică închinată Sfintei. Multe fragmente din moaștele ei au fost păstrate în mănăstire, inclusiv porțiuni din piele care au devenit cu timpul frumos-mirositoare. Există și un recipient special în care e păstrat sânge vărsat chiar în momentul martiriului său.

Sfânta Anastasia are grijă, în special, de sănătatea Părinților, motiv pentru care ei o numesc și ”Doctor”. Nu este deloc ușor a enumera toate momentele în care călugării au fost vindecați de boală prin puterea ei miraculoasă. Au fost perioade de timp când infirmierii mănăstirii nu au avut ceva de făcut, întrucât oricine se simțea bolnav, făcea o metanie în fața moaștelor Sfintei Anastasia și primea vindecare imediat.

O istorioară cu tâlc duhovnicesc

Într-o predică, un preot a povestit o întâmplare:

"Venind obosit de la serviciu, sotul s-a culcat în pat fără să mănânce. Desi era târziu, sotia s-a dus să arunce la ghenă gunoiul si punga cu scutecele pampers murdare ale bebelusului si, când s-a întors, a uitat să încuie usa de la intrare. Dimineata, când să plece la serviciu, sotia a văzut că peste noapte usa rămăsese descuiată. S-a dus si l-a sculat pe sot, nervoasă.

- Uite, puteau intra hotii. De ce nu esti atent? Vrei să intre cineva să ne dea în cap si să ne fure tot?

- Am încuiat-o, eu stiu că am încuiat-o. Dar, dacă tu zici că am uitat să o încui, înseamnă că asa o fi. Iartă-mă.

- Ai uitat. Iar ai lăsat-o deschisă. Tot timpul vrei să ai dreptate. Mai lasă-mă în pace.

Despre viața și slujba Sfintei Prea Cuvioase Parascheva

Iubiți frați și surori întru Domnul,zilele de pomenire ale Sfinților ar trebui să nască în noi dorința frumoasă, sfântă, neapărată de a le cunoaște viețile, slujbele, Sfintele Icoane, Sfintele Moaște, posteritatea lor până la noi și, mai ales, să intrăm în rugăciune, în intimitate cu ei. Pentru că datele despre ei ne devin interioare și chiar ei înșiși ne devin prieteni și cunoscuți, intimi, dacă prin ceea ce a rămas de la ei stabilim o relație de prietenie prin rugăciunea față de ei, ca Sfinții lui Dumnezeu să fie mijlocitorii noștri în fața Domnului, ei, care sunt prietenii Stăpânului nostru.

Și sunt încredințat de faptul (pentru că experiența ne-o arată din plin), că cei care încep să se împrietenească cu Sfinții lui Dumnezeu ajung să nu se mai sature de dorirea lor, de nevoia de a-i cunoaște și mai mult, și mai propriu, atât prin ceea ce a rămas de la ei cât și prin vorbele de dragoste pe care le spun către ei.

Paraclisul Sfintei Cuvioase Maici Noastre Parascheva de la Iasi

Acatistul Sfintei Parascheva - Marian Moise [ intreg ]

Rugăciune către Sfânta Anastasia Romana

Mare muceniță a lui Hristos, Anastasia, ce ai suferit pentru credința dreptslăvitoare, învață-mă pe mine cel ce sunt întunecat și fără cunoștință, a mărturisi pe Dumnezeu și a sta neclintit în credință. Tu care ai suferit dezbrăcarea trupului asemenea ca a lui Hristos, îmbracă-mă în haina pocăinței celei adevărate. Focul cel iute și arzător în care ai fost pusă, să stingă văpaia patimilor mele cele necurate de care sunt cuprins. Roata cea îngrozitoare pe care ai fost legată și zdrobită la oase, să vindece sufletul meu cel ruinat de păcate. Sânurile tale care au fost tăiate fără milă de păgâni, cu briciul otrăvit, să întinerească sufletul meu îmbătrânit și gârbovit de mulțimea fărădelegilor. Capul tău cel prea cinstit, care cu sabia a fost tăiat, să înalțe capul meu către Dumnezeu, căci spre patimi rele este aplecat. Mijlocește pentru a ajunge și noi în Împărăția luminii celei neapropiate a Sfintei Treimi acum și in veci. Amin.

din Acatistul Sfintei Mare Muceniţe Anastasia

Evanghelia Semănătorului – Luca 8, 5-15

 Evanghelia de astăzi înfăţişează bine-cunoscuta parabolă a Semănătorului: o împrejurare cât se poate de obişnuită după chipul ei, dar în al cărei miez se ascunde însuşi Domnul nostru Iisus Hristos, si sufletul nostru, si învăţătura Evangheliei, şi obârşiile căilor de pierzare şi de mântuire a omului – toate laolaltă.

Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Ce simplu început! Este vremea semănatului. Zăpada şi gheaţa au lăsat în urma lor un pământ bun de a fi arat peste care a si trecut plugul. E primăvară şi semănătorul iese la semănat. Semănătorul iese din casa sa, merge la ţarina sa, să semene sămânţa sa; nu a altuia, ci a sa. Simplitate înafară, adâncime înlăuntru: semănătorul e Hristos iar sămânţa e învăţătura Evangheliei. Neamul omenesc a fost pregătit prin milenii de încercări şi suferinţe, peregrinări si năzuinţe, să primească dumnezeiasca sămânţă a învăţăturii mântuitoare; profeţii au arat sufletul omenesc; Hristos a venit ca o primăvară după iarna cea îngheţată si ca un Semănător a ieşit să semene. Profeţii sunt plugarii, El e Semănătorul. Au semănat si proorocii câte ceva, puţin, dar nu din sămânţa lor, ci din sămânţa împrumutată de la Dumnezeu. Hristos a ieşit să semene propria Sa sămânţă, înainte de Hristos au ieşit învăţători mincinoşi cu sămânţă luată de la diavol, ca s-o împrăştie în lume ca şi când ar fi a lor. Hristos nu a luat de la nimeni; a semănat sămânţa Sa.

Acatistul Sfintei Mare Muceniţe Anastasia

Condac 1
Orfană ai rămas de mică, fiind de trei ani, dar Părintele orfanilor, care nu părăsește pe cei străini, a rânduit ca să fii luată într-un sfânt locaș al unei mănăstiri, unde ai crescut cu multa grijă. Acolo cu darul lui Dumnezeu ai învățat sfânta credință și te-ai încununat cu frumoase virtuți, ajungând la desăvârșirea sfințeniei, pentru care noi te lăudăm: Bucură-te, cuvioasă muceniță Anastasia, mult pătimitoare!

Icos 1

În post, privegheri și rugăciuni neîncetate ai crescut și ai petrecut în sfânta mănăstire, unde cu tot sufletul ai slujit Domnului. Ca un crin alb ai înflorit în grădina lui Hristos, împodobindu-ți fecioria cu virtuți sfinte, ai ajuns bine plăcută Domnului, pentru aceasta noi te lăudăm așa:
Bucură-te, Sfântă Anastasia fecioară prea frumoasă,
Bucură-te, cea prea mult lăudată întru învățătura creștinească.
Bucură-te, căci Dumnezeu a vrut ca să te ocrotească,
Bucură-te, în viața călugărească să te desăvârșească.
Bucură-te, cu darul Său din restriștea lumii te-a luat,
Bucură-te, și cu lumina Sa, mintea ți-a îmbrățișat.
Bucură-te, odrasla sfântă de Hristos aleasă,
Bucură-te, ca să-I ajungi scumpă mireasă,
Bucură-te, pasăre măiastră care cânți noaptea la rugăciune,
Bucură-te, ceea ce ai fost scoasă din a lumii deșertăciune,
Bucură-te, cuvioasă muceniță Anastasia, mult pătimitoare!

Viata Sfintei Anastasia Romana – 29 octombrie

Ea s-a născut dintr-o familie nobilă, dar a rămas orfană de ambii părinţi de la vârsta de trei ani. Orfană fiind, ea a fost luată spre creştere într-o mănăstire de lângă Roma, a cărei stareţă era Sofia, vestită pentru marea înălţime a vieţii ei duhovniceşti. De-a lungul celor şaptesprezece ani care au urmat, Monahia Anastasia s-a făcut şi ea vestită, asemenea chipului maicii ei duhovniceşti, printre creştini ca aspră şi minunată nevoitoare, iar printre păgâni ca femeia de o frumuseţe neasemuită. Guvernatorul păgân Probus a trimis soldaţi la acea mănăstire spre a o lua pe Anastasia sub escortă şi a o aduce înaintea lui. Mai înainte cu două ceasuri de aceasta, Egumena Sofia a sfătuit-o din destul pe tânăra Anastasia să se ţină strâns de Credinţă, i-a arătat cum să risipească meşteşugurile linguşirilor cu care avea să fie ispitită şi toată înşelăciunea, şi cum să îndure aceste torturi.

Sfântul Nicolae Velimirovici, predică la Duminica a XX-a după Rusalii – Învierea fiului văduvei din Nain

Pe Tine, Izvorul vieţii celei adevărate, Te-am părăsit, şi ne adăpăm din stricăciune şi deşertăciune. Înviază sufletele noastre amorţite de păcat şi de răutate, Doamne, precum ai înviat pe tânărul văduvei!

„Mulţi şi-au dat singuri numele de „Salvator al omenirii“, dar cine dintre aceştia ar fi putut măcar să viseze că ar putea scăpa omenirea de moarte? Mulţi învingători au fost, în istorie, dar câţi dintre ei au biruit moartea? Mulţi regi de pe pământ şi-au numărat cu milioanele supuşii, dar între ei cine şi-a numărat drept supuşi ai săi şi viii, şi morţii?

Nimeni în afară de Unul singur, Domnul nostru Iisus Hristos, cu care nimeni nu se poate asemăna. El nu este numai Omul Nou, El este Lumea Noua şi Ziditorul ei. El a arăt câmpia celor vii şi câmpia celor morţi şi în amândouă a semănat sămânţa vieţii. Morţii sunt pentru El ca şi cei vii, viii ca şi cei morţi. Moartea nu este oprelişte pentru împărăţia Sa. A călcat-o în picioare şi a deschis împărăţia înapoi în timp de la Adam şi Eva şi înainte peste veac până la ultimul om ce va fi trăitor pe pământ. El S-a uitat şi a văzul că viaţa nu se sfârşeşte odată cu moartea trupului, dar îi poate ajunge pe unii mai înainte de moartea trupească.

Nu plângeţi pe cel viu cu morţii

Nu plângeţi pe cel viu cu morţii,
nici pe cel drept, ca pe cei răi,
căci fericit cel drept la Domnul
şi-n veci e el cu sfinţii Săi.

Fericit e cine moare
credincios,
căci răsplata lui e mare
la Hristos!…

Slăvit în veci să fie Domnul
ce l-a-ntărit şi ajutat
de şi-a păzit deplin credinţa
şi lupta bună s-a luptat.

„Doamne, Tu m-ai făcut. Şi dacă nu sunt frumoasă ce fac?”

Cred că te-ai uitat în oglindă! De ce cred? Pentru că şi eu mă uit câteodată în oglindă şi zic: „Doamne, ce urâtă sunt! Uite cum arăt şi totuşi copiii ăia îmi zâmbeau din toată inima! Cum e posibil?”

O întrebare pe care îmi voi permite să o citesc direct, cum apare pe hârtie: „Doamne, Tu m-ai făcut. Şi dacă nu sunt frumoasă ce fac?”.

Da’ de unde ştii tu că nu eşti frumoasă? Cine ţi-a spus, sau unde te-ai uitat de-ai văzut că nu eşti frumoasă? Cred că te-ai uitat în oglindă! De ce cred? Pentru că şi eu mă uit câteodată în oglindă şi zic: „Doamne, ce urâtă sunt! Uite cum arăt şi totuşi copiii ăia îmi zâmbeau din toată inima! Cum e posibil?”

Aşa că, fetiţa mea dragă, să zici aşa: „Doamne, dacă Maica Siluana e atât de bucuroasă deşi spune că se vede urâtă, şi cu adevărat şi eu i-am zâmbit şi nu mi s-a părut atât de urâtă, nu cumva aş putea să dobândesc şi eu acea bucurie şi să par şi eu frumoasă?”

Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice

Tudor Gheorghe - Maturizare (Au făcut copiii noștri dinți)

Florin Piersic - Repetabila povara (Adrian Paunescu)  

 Stefan HRUSCA - Ruga pentru parinti

Caravana Culturii Române - România din Diaspora în Parla

Caravana Culturii Române - România din Diaspora a fost primită în Parla, sâmbătă 28 septembrie 2013 începând cu ora 18:00.  Atmosfera a fost într-adevar deosebită. Prima parte a programului s-a desfășurat în Parohia Sfânta Anastasia Romana din PARLA, Calle Sancha Barca, Nr. 1. unde preotul paroh Vasile Eugen Barz a fost o gazdă deosebită.

Sala din incinta bisericii s-a dovedit a fi neîncăpătoare pentru zecile de români care au dorit să participe la acest eveniment la care protagoniști au fost poeții Marius Gârniță, Marin Dumitrescu, Gelu Vlașin și nu în ultimul rând preotul Vasile Eugen Barz care nu întâmplător scrie și poezii suficient de interesante și de postmoderne încât să incite la o atentă lectură.

CE NE ÎMPIEDICĂ SĂ IUBIM?

„Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea; Şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei. Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii acelaşi lucru fac. Şi dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai. Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi. Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv.“ (Luca 6, 31-36)

Ce vorbe uimitor de simple! Ele sunt atât de simple, atât de fireşti, încât atunci când omul aude pentru întâia oară că trebuie să se poarte astfel, se simte chiar stingherit. “Cum de nu m-am gândit singur la asta până acum?” – se întreabă el. Dar tot ce este mare este simplu. Toată învăţătura lui Hristos e neasemuit de simplă. Ea este îndreptată către oamenii cu inimi simple; au primit-o cei mai simpli pescari din Galileea, care au devenit luminători ai întregii lumi.

Socializare virtuală

Rețeaua www poate fi deopotrivă folositoare, chiar capitală în anumite domenii de activitate, sau distructivă pentru cei care creează o dependență față de acest instrument pentru cunoaștere și comunicare, ce conține, printre altele, și materiale extrem de nocive din punct de vedere ideologic, moral sau chiar fizic.

De la început, trebuie precizat că Internetul nu trebuie demonizat. Privit ca instrument și nu scop în sine, nu are atribute morale, deci nu poate fi condamnat. Rețeaua a fost construită inițial ca un „potențializator” al relațiilor sociale. Este limpede faptul că, în societatea noastră, timpul pentru relații față către față este foarte limitat, iar posibilitatea de a cunoaște noi persoane este restrânsă semnificativ. Pe de altă parte, trecerea de la mediul rural, familiar, la modul de viață urban, într-o scurtă perioadă de timp, raportat la scara evoluției sociale, a produs dezechilibre majore.

Paradoxal, rețele de socializare precum Facebook, Twitter etc. pot ajuta persoanele pe care psihologia îi caracterizează ca fiind cu deficiențe de comunicare sau de relaționare. De ce? Aflaţi mai multe »

Despre Dor şi Cântec -Părintele Dumitru Stăniloae

Există trei elemente reprezentative pentru spiritualitatea românească, fără echivalenţă în cultura altor popoare: colinda, doina şi dorul. 

   Dorul este un sentiment greu de definit. El nu e numai gândirea cu plăcere la fiinţa iubită, dar depărtată; nu e numai simţirea unei necesităţi de a fi cu ea; nu e nici numai transfigurarea chipului ei, datorită distanţei şi trebuinţei de ea. Ci în dor e prezentă într-un fel propriu şi în grad foarte intens o duioşie, un sentiment indescriptibil, în care inima se topeşte de dragul fiinţei iubite. 

   Dorul e apropiat de tandreţe, dar are un caracter mai spiritual decât aceasta. 

   Dorul e duioşia distanţei, frânată de meditaţie. 

   Dorul e mărturia comuniunii adânci, duioase şi lucide, în care trăieşte poporul român. 

Caravana Culturii Române în Spania - România din Diaspora poposește duminică 29 septembrie în Parla începând cu ora 19:00 la Parohia „Sfânta Mare Muceniță Anastasia Romana"

Predica a Pr. Teofil Paraian - Pescuirea minunata

Predică Pr.Prot. Eugen Barz - Pescuirea minunată

Predica rostită în duminica a XVIII-a după Rusalii (Pescuirea minunată - duminică, 25 septembrie 2011) la Biserica "Sfinţii Imparaţi Constantin şi Elena" din Atlanta, GA, fiind invitat la sfinţirea Casei Parohiale, alaturi de Prea Sfiintia Sa, Parintele Episcop IRINEU si preacucernicul Părinte Protopop Dumitru Păun, preot paroh de la Biserica "Sfântul Apostol Andrei", Washington, DC.

Dacă ai smerenia, atunci ea te învaţă ce ai de făcut

Sfinţii nu aveau o smerenie ostentativă, aşa cum fac unii dintre noi şi mai ales dintre călugări, care tot timpul se prezintă ca păcătoşi, că sunt păcătos, că sunt nevrednic. Nu în sensul acesta. Au avut în conştiinţa lor gândul că ei sunt datori lui Dumnezeu. Nu au avut niciodată gândul că Dumnezeu le este dator lor, ci gândul că ei sunt datori lui Dumnezeu.

De multe ori avem, cum zicea Părintele Arsenie, „mintea care discută cu Dumnezeu în loc să se supună fără discuţie”. Dacă am avea mintea care se supune lui Dumnezeu am avea smerenie în gânduri şi am fi ridicaţi din robia cugetului, că nu ne-ar mai lăsa Dumnezeu la mintea noastră, ca să ne lovim de noi înşine şi de nepăsarea noastră şi de neştiinţa noastră şi de răutatea noastră.

Biblia in istorie - Inaltarea Sfintei Cruci

Predica la Praznicul Inaltarii Sfintei Cruci

Din “Predici la Sărbătorile de peste an”

Editura Christiana 2001

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Iubiţi credincioşi, pentru a vorbi mai desluşit despre acest prea sfânt praznic al Înălţării Sfintei Cruci, la care ne-am învrednicit a ajunge, este nevoie să începem cu un istoric mai vechi şi să aducem în mijloc nişte mărturii mult mai de demult, ca să ne putem da seama când a început şi cum a ajuns până la noi praznicul acesta.

Aţi văzut dumneavoastră grâul, când de-abia îl bate vântul, sau când e de o palmă numai şi când e aproape să dea în spic? Dacă vei căuta într-însul şi îl vei desface când e aproape să dea în spic, sau cu vreo lună mai înainte, vei vedea acolo o taină mare. Acolo, în paiul acela, în firul acela de iarbă găseşti toată aşezarea grâului foarte amănunţit, foarte mic se arată înăuntru şi spicul, şi boabele lui, şi toate celelalte. Aţi văzut păpuşoiul când de-abia îi dă spicul şi de-abia are păpuşi? Păpuşa aceea care nici mătase nu are, în care se vede ceva foarte mic, e porumbul, care mai târziu se va face mare, va face şi grăunţe şi toată frumuseţea lui lăsată de Dumnezeu. Aflaţi mai multe »

Biblia în istorie - Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci

Predică la Naşterea Maicii Domnului

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh! Amin.

Orice cuvânt am spune ca să tâlcuim într-un fel sau altul Naşterea Maicii Domnului, ar fi prea puţin. Nici Privegherea de aseară, care a durat suficient de mult, nici slujba în sine nu fac altceva decât să ne întărească gândul că în taina lui Dumnezeu e greu să mergi. Eşti ca în pădurea aceea minunată de aur şi de argint din basmele româneşti, în care, pe măsură ce te afunzi, descoperi că e tot mai adâncă şi tot mai luminoasă, şi tot mai plină de minuni.

De aceea poate că astăzi n-ar fi rău să ne oprim asupra unui singur lucru din momentul acesta mare al Naşterii Maicii Domnului, cea prin al cărei cuvânt de răspuns la chemarea Arhanghelului Gavriil - „Fie mie după cuvântul tău, în pace…” - a făcut cerurile să se deschidă şi să se apropie iarăşi de pământ.

VINDECAREA LUNATICULUI. Cum sa ne intarim credinta?

SFANTUL VASILE AL KINESMEI:

Mijloacele de intarire a credintei

(Capitolul 9, versetele 14-29)

Atunci cand Domnul, dupa Schimbarea Sa la Fata, S-a coborat de pe Muntele Taborului, i-a gasit in mare tulbu­rare pe ucenicii pe care ii lasase jos. Acestia erau inconjurati de o multime uriasa – gloata patimasa, zgomotoasa, a Ori­entului, care striga in gura mare, gesticula cu infierbantare, starnita de o anumita intamplare. In mijlocul acestei zarve se distingeau glasurile ba zeflemitoare, ba nemultumite ale carturarilor, ce se sfadeau cu ucenicii…

Cand Domnul i-a intrebat pe carturari despre prici­na tulburarii, s-a dovedit ca cineva din popor il adusese la ucenici pe fiul sau, care era stapanit de un duh mut, cerand sa fie tamaduit.Sarmanul tanar patimea crancen de multa vreme: in crizele de indracire cadea la pamant cu spume la gura, scrasnea din dinti si intepenea; de multe ori se arun­ca in foc si in apa. Nefericitului sau tata nu ii mai ramasese decat nadejdea in Marele Proroc din Galileea, Care izgonea cu cuvantul duhurile necurate, si in ucenicii Acestuia, care faceau, cu numele Lui, acelasi lucru. Aflaţi mai multe »

O, Maica dulce a vieti mele...Pr. Chiril

DESPRE PREDESTINARE

                                      Dragii mei,

 Cred ca problema destinului nu e chiar asa cum se crede. Nu cred ca suntem predestinati, nu cred in destin. Învățătura de Credință Ortodoxă, combate credința în predestinație, în soartă. Dumnezeu ne-a dat niste daruri, dar asta nu e predestinare. Daca ar exista destin, inseamna ca noi nu am fi vinovati de faptele noastre, ci Dumnezeu care a predestinat sa fim astfel. Eu cred ca pricina neîmplinirilor noastre este faptul că nu-l chemăm pe Dumnezeu părtaș, la viața noastră. Sau îl chemăm sporadic, după mentalitatea noastră, nu este o permanență a noastră, adică nu face parte din ființa noastră, nu ne acordăm cu El, în tot ceea ce facem. Omul care își pune toate speranțele în Dumnezeu este fericit,nu este niciodată în derivă. Cu Dumnezeu în noi totul e împlinire. Cineva l-a găsit pe Dumnezeu în închisoare și era fericit acolo. Dar pentru ca sa-L întâlneacă pe Dumnezeu, omul trebuie să-L caute pe Dumnezeu, sau să-I deschidă ușa când Dumnezeu îl vizitează. Așadar, nu suntem condamnați la rău sau la bine, ci noi singuri ne alegem sensul vieții. Un om care îl are pe Dumnezeu e întotdeauna, împlinit și fericit. Viața e cât se poate de simplă. Dumnezeu ne-a simplificat-o, să pășim cu curaj! Eu mă rog pentru dumneavoastră și vă promit că veți fi fericiți cu toții. Curaj! Dumnezeu e cu noi, să-L primim în noi spre fericirea noastră și să pășim în viață împreună cu El.

PREOT PAROH VASILE-EUGEN BARZ